Moarte şi înviere împreună cu Hristos

În Pastorala la sărbătoarea Învierii Domnului, Înalt Preasfinţitul Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, îndeamnă la bucurie şi la trăiri duhovniceşti, acum, la cea mai mare sărbătoare a creştinilor, "sărbătoarea sărbătorilor". "De Sfânta şi Marea Sărbătoare a Învierii Domnului, vă adresăm tuturor părinteşti doriri de sănătate şi mântuire, de pace şi bucurie, dimpreună cu salutul pascal: "Hristos a înviat!""

"Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, ca să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa" (Ps. 117, 24), aceasta este Ziua Învierii, ziua bucuriei şi a biruinţei, ziua care mângâie pe cei credincioşi, ziua în care toate s-au umplut de lumină, şi "cerul şi pământul şi cele dedesubt", ziua în care "prăznuim omorârea morţii şi sfărâmarea iadului şi începătura altei vieţi veşnice". Astăzi este ziua revărsării dragostei Stăpânului asupra întregii făpturi, este praznicul praznicelor şi sărbătoarea sărbătorilor întru care binecuvântăm pe Hristos, mulţumindu-I pentru toate câte ne-a dat nouă prin Învierea Sa", scrie IPS Laurenţiu.

Astfel, "în noaptea de Paşti, în fiecare an, ori de câte ori cântăm imnul de biruinţă: "Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând", un fior sfânt ne pătrunde sufletele căci simţim, mereu nouă, aceeaşi iubire şi purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru noi. Nici un alt fapt din viaţa noastră, nici un alt eveniment, nu poate aduce în inimile noastre atâta bucurie, uşurare, nădejde şi fericire".

Mângâierea vieţii noastre

Părintele Mitropolit Laurenţiu a arătat că "bucuria Învierii nu este din lumea aceasta, ci ea vine de sus, ea izvorăşte din Persoana cea vie a Mântuitorului Iisus Hristos. Este o taină a vieţii noastre de creştini gustarea din bucuria adusă lumii de Jertfa şi Învierea Mântuitorului, fără ca noi să fi luat parte istoric la evenimentele petrecute acum 2.000 de ani".

Astfel, "biruind asupra morţii, asupra păcatului şi asupra diavolului, Mântuitorul S-a făcut leacul, medicamentul pentru firea noastră ca ea să nu mai fie supusă morţii, să nu mai fie chinuită de diavol şi să nu mai fie întinată de păcat. Firesc, ne putem întreba: Cum putem primi noi, acum, acest medicament? Cum putem primi noi, acum, cununa biruinţei Sale? Cum ne putem împărtăşi de o astfel de binefacere? Mântuitorul, ca un Dumnezeu preabun şi de oameni iubitor, a rânduit ca leacul, medicamentul puterii Sale dumnezeieşti, să îl primim perpetuu, neîntrerupt în Biserica Sa, prin Sfintele Taine, prin acele lucrări văzute ale Bisericii prin care se sădeşte în noi umanitatea nouă a lui Hristos, prin care primim în noi nu doar viaţa lui Hristos, ci şi puterea şi ajutorul pentru a pune în lucrare acest dar şi a duce astfel un nou mod de viaţă", a arătat IPS Laurenţiu.

"Ce ar face Hristos în locul nostru?"

Însă "participarea noastră, prin Sfintele Taine, la viaţa lui Hristos este un mare dar şi, ca orice dar, el implică o responsabilitate", a arătat IPS Laurenţiu. Astfel, "şi faptele vieţii noastre trebuie să fie expresii ale prezenţei Lui în noi", prin "păzirea sfintelor porunci, prin curăţia conştiinţei, prin viaţa de asceză şi înfrânare". De asemenea, "să nu nesocotim poruncile lui Dumnezeu, postul, rugăciunea, milostenia, prin care se hrăneşte omul cel nou din noi", a arătat IPS Laurenţiu care a adăugat că "noi trebuie să ne întrebăm mereu: Oare ce ar face Hristos în locul nostru? Noi trebuie să fim mâinile prin care Hristos lucrează în lume, ajutorând săracii, sprijinind văduvele şi orfanii, apărând copiii de necurăţia şi desfrânarea canalelor de televiziune, luptându-ne pentru curăţia vieţii noastre prin spovedanie sinceră şi împărtăşire cu vrednicie din Trupul şi Sângele Mântuitorului, pentru ca astfel viaţa lui Hristos să se arate tot mai deplin în mădularele noastre pământeşti".