Nostalgie a controlului comunist asupra cultelor?

În legătură cu articolul intitulat Biserica Ortodoxă, o afacere scăpată de sub controlul statului - postat pe site-ul postului de televiziune REALITATEA TV -, în care se fac interpretări tendenţioase şi simpliste referitoare la veniturile care susţin activităţile multiple ale Bisericii Ortodoxe Române, Biroul de presă al Patriarhiei Române face următoarele precizări:

1. În timpul regimului comunist din România, mentalitatea autorităţilor, regăsită inclusiv la nivel legislativ, era că Statul trebuie să-şi exercite îndrumare, supraveghere şi control asupra activităţii cultelor. Titlul articolului de pe site-ul REALITATEA TV creează impresia că autorul are nostalgia controlului Statului asupra cultelor şi a reducerii rolului acestora în societate, după modelul comunist.

Însă, actuala Constituţie a României prevede autonomia cultelor şi cooperarea Statului cu acestea. Astfel, potrivit art. 29 alin. 5 - Cultele religioase sunt autonome faţă de Stat şi se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistenţei religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în azile şi în orfelinate.

Principiul cooperării dintre Stat şi culte a fost apoi dezvoltat în Legea cultelor nr. 489/2006, unde se menţionează: Statul român recunoaşte cultelor rolul spiritual, educaţional, social-caritabil, cultural şi de parteneriat social, precum şi statutul lor de factori ai păcii sociale (art. 7 alin. 1); Autorităţile publice cooperează cu cultele în domeniile de interes comun şi sprijină activitatea acestora (art. 9 alin. 3).

2. După aproape cincizeci de ani de comunism ateist, perioadă în care a fost obligată să-şi diminueze drastic activitatea misionară, social-filantropică şi cultural-educaţională, începând cu anul 1990, Biserica Ortodoxă Română a avut posibilitatea să-şi împlinească misiunea în libertate şi să se implice în rezolvarea unora dintre problemele societăţii româneşti contemporane. În acest sens, pentru susţinerea numeroaselor proiecte şi programe pastoral-misionare, social-caritabile, cultural-educaţionale etc., pe lângă contribuţiile benevole ale credincioşilor, dărnicia unor sponsori şi sprijinul financiar acordat de către Stat, Biserica a trebuit să identifice şi alte surse de venit pentru susţinerea şi dezvoltarea activităţilor din ce în ce mai numeroase, după principiul economicul susţine spiritualul, iar spiritualul sfinţeşte economicul cinstit şi corect. Menţionăm faptul că Biserica Ortodoxă Română, fiind autocefală, cu centrul de conducere în România, apărătoare a identităţii şi unităţii naţionale, spre deosebire de alte culte din România, nu este susţinută financiar sau politic de vreo confesiune religioasă sau organizaţie creştină din străinătate. Aceasta explică, în mare măsură, şi faptul de ce ea este permanent ţinta atacurilor comandate din presa românească.

Prin urmare, veniturile realizate de către eparhiile Bisericii Ortodoxe Române prin valorificarea resurselor proprii şi desfăşurarea unor activităţi economice susţin o serie de activităţi pastoral-spirituale, teologice, social-filantropice, cultural-educaţionale, parohii, mănăstiri şi schituri sărace, precum şi numeroase instituţii bisericeşti, majoritatea înfiinţate după 1990.

"Veniturile" BOR nu sunt folosite pentru îmbogăţirea cuiva

În ultimii 20 de ani, Biserica Ortodoxă Română a avut posibilitatea de a înfiinţa aşezăminte sociale şi de a organiza o operă social-filantropică fără precedent la nivel naţional. Astfel, în prezent, în cuprinsul Patriarhiei Române funcţionează 394 de aşezăminte social-filantropice, dintre care: 88 de aşezăminte pentru copii, 89 de aşezăminte pentru vârstnici, 65 de centre pentru asistenţa familiilor şi persoanelor aflate în dificultate, 92 de cantine şi brutării sociale, 25 de centre medico-sociale şi policlinici, 14 centre de diagnostic şi tratament pentru persoane cu nevoi speciale, 6 centre pentru persoanele fără adăpost, 4 centre pentru victimele violenţei familiale şi agresori, 2 centre pentru victimele traficului de persoane, 9 grădiniţe şi centre educaţionale etc. De serviciile şi proiectele sociale desfăşurate în eparhii (335 programe sociale), în anul 2009 au beneficiat constant peste 629.000 de persoane aflate în dificultate.

În anul 2009, pentru susţinerea activităţilor social-filantropice şi sprijinirea celor asistaţi şi a sinistraţilor, la nivelul Patriarhiei Române, s-au cheltuit aproximativ 45.000.000 de lei.

Aşadar, "veniturile" Bisericii Ortodoxe Române, provenite din contribuţiile credincioşilor, diferite activităţi economice şi parţial de la Bugetul de Stat nu sunt folosite pentru îmbogăţirea cuiva, ci pentru susţinerea instituţiilor bisericeşti şi a numeroaselor activităţi sociale şi culturale pe care le desfăşoară, întrucât consideră că este mai corect şi mai demn să se obţină bani din muncă cinstită, decât din câştiguri frauduloase şi necuvenite. În acelaşi timp, activităţile economice şi administrativ-gospodăreşti eficiente reprezintă şi un model de educaţie prin hărnicie şi dărnicie. Numai astfel ne putem elibera de complexele de inferioritate, de lamentare că suntem săraci şi de invidiere a celor harnici şi generoşi. Cu alte cuvinte, pentru a ieşi din criza de bani, este nevoie de dezvoltare economică. Deci, nu trebuie să invidiem Biserica dacă reuşeşte să se organizeze mai bine, ci trebuie să dezvoltăm întreaga economie naţională cu responsabilitate maximă.

Centrul de Presă BASILICA are caracter cultural-misionar, nu comercial

3. În ceea ce priveşte Centrul de Presă BASILICA - format din Radio TRINITAS, Televiziunea TRINITAS, publicaţiile LUMINA (cotidian, săptămânal şi alte publicaţii lunare), Agenţia de ştiri BASILICA şi Biroul de Presă -, acesta are caracter cultural-misionar, iar nu comercial. De aceea, în momentul alegerii denumirii acestuia, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a optat pentru definirea sa ca centru de presă, mai potrivită cu statutul, identitatea şi scopurile sale, evitându-se termenul de trust care, în general, are o conotaţie comercială.

Radio TRINITAS, Televiziunea TRINITAS şi publicaţiile LUMINA sunt susţinute financiar de către Patriarhia Română, Arhiepiscopia Bucureştilor, alte eparhii, protopopiate, parohii, mănăstiri şi câţiva sponsori dornici să sprijine activităţile sociale şi cultural-misionare ale Bisericii Ortodoxe Române. Toate aceste contribuţii sunt înregistrate lunar în mod transparent şi se regăsesc în evidenţele contabile atât ale fiecărei parohii sau eparhii, cât şi ale radioului, televiziunii şi cotidianului. Contribuţiile financiare astfel obţinute sunt folosite pentru susţinerea infrastructurii necesare bunei funcţionări a Centrului de Presă BASILICA, inclusiv pentru asigurarea salariilor foarte modeste ale angajaţilor şi colaboratorilor, pentru plata impozitelor şi a contribuţiilor sociale. Spre deosebire de trustul de presă REALITATEA - CAŢAVENCU, asupra căruia, aşa cum reiese din mass-media, planează suspiciuni de transparenţă referitoare la acţionariat şi sursele de finanţare, Centrul de Presă BASILICA al Patriarhiei Române manifestă totală transparenţă în ce priveşte sursele de susţinere încă din momentul înfiinţării acestuia (octombrie 2007).

Cei care sprijină activitatea Centrului de Presă BASILICA sunt, totodată, şi principalii beneficiari. Parohiile care susţin financiar activităţile radioului, televiziunii şi ale cotidianului au şansa de a-şi face cunoscute activităţile prin intermediul acestor mijloace de comunicare ale Patriarhiei Române, activităţi ignorate de obicei de presa comercială. Centrul de Presă BASILICA vine şi în sprijinul direct al activităţii preoţilor parohi prin difuzarea de emisiuni şi rubrici catehetice, de informare şi edificare spirituală a credincioşilor ortodocşi români din ţară şi din diaspora română. Ca atare, etichetarea Patriarhiei Române ca "mogul de presă" este nedreaptă şi jignitoare la adresa tuturor susţinătorilor Centrului de Presă BASILICA.

Aceste programe mediatice promovează lumina din oameni

4. Potrivit Sfintei Scripturi şi învăţăturii Sfinţilor Părinţi, viaţa spirituală nu trebuie pusă în opoziţie cu sau separată de administrarea corectă şi eficientă a bunurilor bisericeşti. De exemplu, Sfântul Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei († 379), nu a despărţit niciodată Liturghia de filantropie, ci a folosit bunurile materiale pentru lucrări spirituale şi social-filantropice, îndemnând pe cei bogaţi să fie darnici în susţinerea activităţilor Bisericii.

Faptul că Biserica foloseşte veniturile materiale pentru a susţine opera sa pastoral-misionară, social-filantropică şi cultural-educaţională etc. trebuie apreciat şi promovat, nu criticat şi invidiat. De exemplu, zilnic, prin intermediul posturilor de radio şi televiziune TRINITAS ale Patriarhiei Române - mijloace de comunicare în masă cu impact misionar deosebit, susţinute financiar de către parohii şi mănăstiri, iar nu din publicitate contra cost - Sfânta Liturghie şi slujba Vecerniei ajung în casele credincioşilor şi contribuie la consolidarea comuniunii acestora cu Hristos şi Biserica Sa. În acelaşi timp, prezentarea şi explicarea pericopei evanghelice şi a apostolului zilei la radio Trinitas şi cotidianul Ziarul Lumina îi ajută pe credincioşi să-şi întărească credinţa şi îi îndeamnă la fapte bune, nu la învrăjbire partinică şi socială. Toate aceste programe mediatice ajută mult activitatea pastoral-misionară a Bisericii şi promovează lumina din oameni, motiv pentru care trebuie susţinute din punct de vedere financiar.

Ortodoxia nu opune spiritul şi materia în înţeles maniheist, ci face din materie epifania spiritului care sfinţeşte bunurile materiale ca fiind daruri divine ce trebuie cultivate spre slava lui Dumnezeu-Dăruitorul şi spre mântuirea oamenilor. Ca atare, adevărata Biserică nu acumulează bani sau bunuri materiale cu scopul îmbogăţirii, ci le transformă în mijloace de susţinere a lucrării ei duhovniceşti spre binele societăţii şi mântuirea credincioşilor.

În concluzie, sunt ridicole fabulaţiile şi viziunea hiperbolică a autorului articolului postat pe site-ul REALITATEA TV în ceea ce priveşte modul de organizare, funcţionare şi de susţinere a activităţilor de către Biserica Ortodoxă Română. Autorul denotă ignoranţă privind autonomia financiară a unităţilor de cult ortodoxe (parohie, mănăstire, protoierie, eparhie, patriarhie) şi urmăreşte învrăjbirea relaţiilor dintre Stat şi Biserică pe fondul crizei economice şi financiare actuale. Se trece însă cu vederea că nu Biserica a provocat criza actuală, căreia trebuie să-i facă faţă împreună cu întreg poporul român.

*Intertitlurile aparţin redacţiei