O carte importantă a Sfântului Atanasie cel Mare

La Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă a apărut recent cartea Sfântului Atanasie cel Mare "Cuvânt împotriva elinilor, Tratat despre Întruparea Cuvântului, Trei cuvinte împotriva arienilor", seria Scrieri şi traduceri de părintele profesor Dumitru Stăniloae.

Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă a păstrat pentru finele anului 2010 retipărirea unor opere de seamă. Astfel, în luna noiembrie, a apărut, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, mult aşteptata reeditare a unora dintre cele mai importante scrieri ale Sfântului Atanasie cel Mare, arhiepiscopul Alexandriei, mai exact "Cuvânt împotriva elinilor, Tratat despre Întruparea Cuvântului şi Trei cuvinte împotriva arienilor", în traducerea magistrală a părintelui profesor Dumitru Stăniloae. Putem considera reapariţia acestui volum ca stringentă, dat fiind faptul că a fost publicat acum 23 de ani, în cadrul colecţiei "Părinţi şi scriitori bisericeşti", volumul al XV-lea.

Sfântul Atanasie este autorul termenului deofiinţă (omoousios) din articolul al II­lea al Simbolului şi apărătorul dumnezeirii Fiului lui Dumnezeu, pentru afirmarea căreia a luptat până la moarte. O caracterizare succintă şi cuprinzătoare a acestui mare Părinte bisericesc din secolul al IV-lea, veacul de aur al patristicii, este făcută de către Preafericirea Sa Daniel, Patriarhul României, în Cuvântul înainte la volumul de faţă: un neînfricat şi neobosit apărător al Ortodoxiei, împăciuitor al Bisericilor şi al episcopilor, ocrotitor al monahilor, mare teolog şi păstor al Bisericii lui Hristos.

Cele trei scrieri dogmatice ale ierarhului alexandrin nu au fost adunate aleatoriu într­o singură carte, ci datorită faptului că toate tratează în fond aceeaşi temă, a Întrupării Cuvântului lui Dumnezeu. Primele două tratate, pe care majoritatea cercetătorilor le-au catalogat ca făcând parte dintr-o scriere unitară, demonstrează păgânilor, încă numeroşi la vremea aceea în Imperiul Roman, superioritatea monoteismului treimic în faţa idolatriei, percepută ca o consecinţă a căderii omului în păcat şi a îndepărtării sale de Dumnezeu. Această slăbiciune a fost vindecată prin asumarea firii omeneşti de către Fiul, Care astfel a îndumnezeit-o, redându-i posibilitatea moştenirii vieţii de veci.

Cea din urmă scriere, sub forma celor Trei cuvinte împotriva arienilor, arată adevărata semnificaţie a răscumpărării faţă de ideile greşite ale ereticului Arie, care, influenţat de curentele filosofice greceşti, nu credea că este posibil ca Dumnezeu să vină în contact direct cu lumea creată, demonstrând fără drept de apel, pe baza mărturiilor scripturistice, următorul raţionament teologic: dacă Hristos nu este Dumnezeu adevărat în acelaşi înţeles cu Tatăl şi de aceeaşi substanţă cu El, oamenii nu pot fi eliberaţi de păcat şi de moarte.

Aşadar, iubitorii de teologie vor găsi numeroase bunuri spirituale în aceste scrieri ce au contribuit din plin la victoria Simbolului de credinţă niceo-constantinopolitan şi a învăţăturii despre deofiinţimea Fiului cu Tatăl.

"Cele trei scrieri dogmatice ale ierarhului alexandrin nu au fost adunate aleatoriu într-o singură carte, ci datorită faptului că toate tratează în fond aceeaşi temă, a Întrupării."