„O familie la care Dumnezeu să mai adauge noi vieţuitori şi să nu piardă nici unul“

▲ An de an, la praznicul Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, Mănăstirea Măxineni, din judeţul Brăila, îşi serbează hramul ▲ Aparent tânără, Mănăstirea Măxineni are o istorie bogată ▲ În timpul lui Matei Basarab, ea a reprezentat unul dintre cele mai importante repere spirituale şi istorice din această parte a ţării ▲ De pe 24 iunie, ctitoria lui Matei Basarab din inima Bărăganului are un nou stareţ ▲

Sărbătoarea hramului din anul acesta a debutat în ajun, pe 23 iunie, cu aducerea spre închinare a icoanei cu părticele din moaştele Sf. Ierarh Nectarie Taumaturgul, aflată în capela Reşedinţei eparhiale din Galaţi. Preoţi de la parohiile învecinate, împreună cu credincioşii lor, au venit de cu seara la această mănăstire, să se închine şi să participe la slujba de Priveghere.

În ziua praznicului, Sfânta Liturghie a fost săvârşită, în pridvorul deschis al bisericii, de PS Casian, Episcopul Dunării de Jos, înconjurat de un numeros sobor de preoţi şi diaconi. Ca de fiecare dată, răspunsurile la strană au fost date de credincioşii veniţi în număr mare la sărbătoare, la care s-a alăturat corul de copii de la Biserica „Sf. Ioan“ din Brăila. Au mai participat la sărbătoare autorităţi locale şi judeţene.

Referindu-se la sărbătoarea de hram şi la locul Mănăstirii Măxineni în viaţa credincioşilor din judeţul Brăila, PS Episcop Casian a spus: „Matei Basarab este unul dintre cei mai mari ctitori de biserici ai istoriei neamului românesc. Cu jertfă şi cu multă străduinţă s-au învins inimaginabilele greutăţi ale reaşezării acestei minunate biserici şi mănăstiri la locul ei firesc, după aproape un secol de părăsire. Să ne rugăm împreună, ca Dumnezeu să ajute pe călugării ce se roagă astăzi aici ca să găsească şi la noi, oamenii, deschidere, pentru a vindeca răni adânci ale istoriei şi spre a reda locului acestuia frumuseţea şi liniştea de odinioară. Să ne rugăm şi pentru vieţuitorii obştii acesteia, dar şi pentru aceia ce vin în pelerinaj din alte părţi la această mănăstire voievodală. Astăzi, la această sărbătoare, trebuie să înţelegem că suntem buni pe măsură ce facem un bine pentru alţii! Binele pe care îl facem altora este medicamentul însănătoşirii noastre, şi cu cât suntem mai mulţi cei care ne înrolăm în lucrarea Binelui, cu atât mai mult înfloreşte şi viaţa noastră şi suntem şi noi mai plini de speranţa, de încredere şi de bucurie!“.

Stareţ nou

Anul acesta, Sf. Ioan Botezătorul a „pregătit“ la sărbătoarea sa două daruri pentru mica, dar inimoasa obşte a mănăstirii: hirotonia întru preot a unui monah din obşte, ierod. Melchisedec Barbu, şi aşezarea, conform canoanelor şi rânduielilor bisericeşti, a noului stareţ în persoana preacuviosului egumen Paisie Agache. La final, PS Casian a adresat câteva cuvinte noului stareţ al mănăstirii, dar şi noului ieromonah: „Cea mai mare bogăţie a unui neam o reprezintă oamenii rugători, jertfelnici, care să «cultive raiul», să ridice ziduri din piatră tainice, pentru a arăta cetatea lui Dumnezeu cea întărită. Sunt oameni harnici şi jertfelnici, licenţiaţi în teologie, o obşte bine închegată, care este un mare dar pentru întărirea credinţei şi demnităţii, dar şi pentru întărirea lucrării noastre de mai-bine în această istorică localitate Măxineni“.

Răspunzând noii ascultări la care a fost chemat, părintele stareţ Paisie a precizat că, „pentru mănăstirea noastră, ziua de astăzi este o mare bucurie, dar în acelaşi timp este şi o mare datorie. Căci obştea aceasta trebuie să rămână o familie la care Dumnezeu să mai adauge noi vieţuitori şi să nu piardă pe nici unul. Cea mai mare realizare ar fi unitatea în gând, rugăciune şi faptă, atât la bucurie, cât şi la necaz, căci Dumnezeu, dacă vede sinceritatea şi ascultarea noastră, le rezolvă pe toate“.

După tradiţie, după Sfânta Liturghie, pe locul ruinelor vechii biserici a mănăstirii, care a început să fie restaurată, s-a oficiat slujba Parastasului pentru voievozii ctitori, pentru egumenii şi slujitorii sfântului lăcaş, dar şi pentru toţi binefăcătorii.

Sărbătoarea s-a încheiat cu bucuria comuniunii la agapa tradiţională, mănăstirea pregătind, cu sprijinul parohiilor din judeţul Brăila, aproximativ 3.000 de porţii de mâncare pentru pelerinii veniţi la sărbătoarea hramului.

Moment de gânduri bune pentru cei dragi

Deşi puţin cunoscută în alte locuri, Mănăstirea Măxineni continuă să atragă în pelerinaj numeroşi credincioşi din judeţul Brăila, dar şi din alte zone. „Venim cu alţi credincioşi din Brăila, de ani de zile, la această mănăstire. Mi-aduc aminte cum a fost la început - doar o capelă mică... Astăzi am venit să ne rugăm pentru sănătate, pentru bunăstare, pentru pacea sufletească, pentru pacea între oameni, pentru ca Dumnezeu să dea roade pământului şi pentru ca să fie bine pentru copiii şi familiile noastre“, ne-a mărturisit Mariana Şerb din Brăila.

Aceeaşi destăinuire ne-a făcut-o şi Victor Şerb: „Este un moment de rugăciune, de gânduri bune pentru cei dragi. Este o zi în care te simţi mai împlinit sufleteşte şi, venind ani de zile, şi cunoscând aceste locuri de foarte mult timp, mă simt aici ca acasă“ .(arhim. Daniil Oltean, Adrian Portase)

▲ O ctitorie a lui Matei Basarab în inima Bărăganului

Mănăstirea Măxineni a fost ctitorită în perioada 1636-1637 de domnitorul Matei Basarab, pe locul unei mai vechi biserici de nuiele.

Încă de la începuturile sale, mănăstirea a jucat un important rol spiritual şi duhovnicesc, dar şi unul militar şi politic, fapt ce a atras asupra sa şi numeroase prădăciuni din partea unor oşti străine. În decursul istoriei sale, a înfruntat vremuri grele. De exemplu, în timpul primului război mondial, la 1917, biserica mănăstirii a fost complet distrusă, ruina bisericii rămânând vreme de mai bine de şapte decenii singura mărturie a vechii ctitorii domneşti de la Măxineni. A fost reînfiinţată în anul 1990, cu binecuvântarea Episcopului Dunării de Jos, prin strădania arhim. Simeon Ovezea.