O fiică a Bisericii noastre, vrednică de cinstire

Am aflat cu multă durere de trecerea din această viaţă a doamnei Rada Crăciun, fiică a Bisericii noastre, vrednică de cinstire.

Iubită de familia sa şi de cei din jur, doamna Rada Crăciun reprezintă pentru cei care au cunoscut-o şi au preţuit-o un model luminos al mamei creş­tine, care şi-a dedicat întreaga viaţă familiei sale, având o credinţă creştină profundă şi statornică.

Doamna Rada Crăciun s-a născut la 6 ianuarie 1935, în satul Brebu, comuna Lopătari din judeţul Buzău, într-o familie de oameni de la munte (Stanciu Albu şi Maria), harnici şi buni creştini, fiind al cincilea copil din cei opt pe care Dum­nezeu i-a dăruit acestei familii. La vârsta de 11 ani a rămas orfană de mamă, ea devenind astfel primul sprijin pentru ceilalţi fraţi. A urmat şcoala în satul Brebu, iar în anul 1954 s-a căsătorit cu Vasile Crăciun, primind de la Dumnezeu trei copii: Constantin, Emilia şi Aneta-Viluţa.

Harnică şi darnică, înţe­leap­tă şi răbdătoare, unind ru­gă­ciu­nea cu munca, ea şi-a crescut copiii în dragoste faţă de Dumnezeu şi de Biserică, de frumuseţile locurilor natale şi ale sufletului românesc, îngrijindu-se, cu multă trudă şi jert­fă, pentru ca toţi copiii ei să în­veţe carte, susţinându-i la şcoli, pentru a se forma intelectual ca oameni.

Plină de credinţă şi spe­ran­ţă, de bunătate şi smerenie, ea s-a bucurat că primul născut din cei trei copii ai săi, Con­stan­tin, a ales viaţa monahală, primind numele Casian şi devenind apoi slujitor vrednic al Bisericii noastre, astăzi Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos.

În ultima parte a vieţii sale (2001-2013) şi-a urmat fiul la Galaţi, susţinându-l spiritual, ca o mamă jertfelnică, în nobila sa slujire de ierarh.

Personal, păstrăm în suflet amintiri frumoase ca urmare a întâlnirii cu doamna Rada Crăciun în timpul vizitelor noastre la Galaţi, când ne-am bucurat de prezenţa ei plină de lumină şi delicateţe, de ospita­li­tate şi căldură sufletească. Toate aceste calităţi izvorau din rugăciune sfântă şi din multă dăruire pentru Biserică.

Un vechi proverb românesc ne spune că pomul bun se cunoaşte după roade. Putem vedea astăzi că doamna Rada Crăciun a cultivat darurile primite de la Dumnezeu şi le-a făcut roditoare pentru binele Bisericii noastre.

În aceste momente de în­tris­tare şi doliu ne aducem aminte de îndemnul Sfântului Apostol Pavel: „Nu vă întristaţi ca cei care nu au nădejde; pentru că de credem că Iisus a murit şi a în­viat, tot aşa (credem) că Dum­nezeu, pe cei adormiţi întru Iisus, îi va aduce îm­pre­u­nă cu El“ (1 Tesaloniceni 4, 13-14).

La ceas de vremelnică des­păr­ţire până la Învierea cea de obşte, ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, Cel înviat din morţi, să odihnească cu drepţii sufletul roabei Sale Rada, în lumina şi pacea Împărăţiei ce­ru­rilor, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit, iar familiei în­doliate şi tuturor celor care au cu­noscut-o şi preţuit-o, să le dă­ru­iască mângâiere şi întărire sufletească.

Veşnica ei pomenire din neam în neam!

Cu părinteşti condoleanţe şi binecuvântări pentru familia îndurerată,

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Mesajul la înmormântarea doamnei Rada Crăciun, 2 septembrie 2013.

Lacrimi de întristare la biserica din Lopătari