O nouă filă pe „Calendarul de inimă românească” în localitatea Mircea Vodă - Brăila

La sfinţirea unui Altar totul se concentrează în lumina, în căldura şi-n puterea harului Sfântului Duh, care se aşază mai întâi în iubirea Mântuitorului transferată către inimile şi sufletele slujitorilor şi ale credincioşilor, deoarece deodată cu biserica se sfinţesc şi persoanele umane. Este o legătură atât de profundă între Hristos Domnul, „Arhiereul cel veşnic”, şi slujitorul arhiereu înconjurat de preoţi şi de diaconi precum simţim încălzirea, luminarea şi modelarea fierului în faţa sursei de energie.

Se transmit energiile divine necreate prin chemarea Sfântului Duh atât în noi, cât şi între noi, ca toate materiile necesare sfinţirii să primească „pecetea” harului spre transfigurare, încât piatra de pe Masa Altarului devine prin sfinţire „Sfântul mormânt” al Mântuitorului, loc al Învierii din moartea sufletească a păcatului şi „laboratorul Învierii” dimpreună cu tot lăcaşul care prin sfinţire devine „cerul de pe pământ”. De aceea şi mărturisim prin rugăciunea consacrată: „În Biserica slavei tale stând, în cer ni se pare a fi, Născătoare de Dumnezeu”.

Această tainică binecuvântare am primit-o în parohia din localitatea Mircea Vodă, județul Brăila, cu prilejul sfinţirii bisericii restaurate şi împodobite cu pictură.

Mai întâi se cuvine a evidenţia câteva aspecte legate de localitate şi de locuitori.

Aşezare de câmpie mănoasă, formată din mai multe sate, după reîntregirea neamului, a cunoscut o dezvoltare deosebită prin împroprietărirea ţăranilor de către regele Ferdinand cel loial. Localnicilor li s-au adăugat munteni de la Buzău, care au adus cu ei evlavia, hărnicia şi iubirea de tradiţiile străbune. Pe atunci s-a mutat în apropierea acestei localităţi la Târlele Filiului şi familia părintelui cu viaţa sfântă Dometie Manolache.

Dar în unul din cătune, azi Moşeşti, în județul Buzău, pendinte de comuna Mircea Vodă, s-a născut viitorul Episcop al Buzăului, dr. Antim Angelescu, cel ce a oferit Teologiei româneşti prima abordare psihologică a educaţiei religioase a copilului până la adolescenţă.

Ceea ce uimeşte astăzi în localitate este permanenţa acestei fuziuni paşnice şi benefice dintre locuitorii de munte şi cei de câmpie şi aceasta în primul rând datorită preotului şi învăţătorului care, aşa cum arată cântarea populară, la sat „învăţat-au tot poporul” buna-cuviinţă, cinstea, respectul, traiul din munca cinstită şi perpetuarea tradiţiilor străbune.

În anul 2021, la această sfinţire, deşi ne aflăm într-o etapă mai grea a pandemiei, s-a simţit un duh al comuniunii cu totul firesc, aşa cum s-ar cuveni să fie tot timpul şi în tot locul, tocmai datorită perpetuării credinţei, omeniei şi preocupării pentru buna gospodărire şi chivernisire a vieţii, indiferent de condiţiile sociale.

Biserica a fost sfinţită după zidire, în 1945, de către fiul locului, Episcopul Antim al Buzăului, la un an de la instalarea sa chiriarhală.

Şi astăzi este proaspăt mirul de pe Sfânta Masă a Altarului, precum şi cerneala de pe pergamentul Documentului de sfinţire, scris de mâna sa, caligrafic, teologic, pastoral şi cuprinzător al tuturor celor ce au ctitorit pentru veşnicie, de la rege şi vlădică până la opincă.

Se poate dezvolta o teză de masterat numai din datele, numele şi evenimentele menţionate de ierarh pentru zona sa natală!

La acest aspect se adaugă cel din 27 decembrie 1981, resfinţirea bisericii de către urmaşul său la tronul eparhial al Buzăului, Episcopul Antonie Plămădeală, exact la un an de la instalarea sa. În plus era şi ziua hirotoniei sale întru arhiereu.

Prezenţa marilor păstori de suflete, Antim şi Antonie, este vie în biserică, în amintirile şi în recunoştinţa celor de astăzi.

S-au adăugat la cele două sărbători ale hramului, „Sfântul Ioan Botezătorul” şi „Sfântul Dimitrie, Izvorâtorul de Mir”, şi „Sfinţii Antim al Nicomidiei şi Antonie cel Mare”.

Aşa este continuitate slujitoare şi la Sfânta Masă, şi în sufletele şi în viaţa noastră, printr-o succesiune harică, mărturisitoare şi misionară.

Prezenţa slujitorilor tineri şi foarte activi în zonă, printre care pr. paroh Nicolae Balaban, care îşi conduce tinerii şi elevii nu numai în Casa Domnului, ci şi pe terenul de sport, hărnicia locuitorilor, frumuseţea parcurilor, minunata arhitectură a localităţii, buna chivernisire a edilului şi mai cu seamă inaugurarea într-o splendidă şi autentică locuinţă ţărănească, restaurată ca la carte, şi organizarea unui muzeu al sufletului ţăranului român, de la leagăn la mormânt, au dat nota de normalitate, de bună cuviinţă şi de comuniune cu prilejul sfinţirii bisericii, încât la Mircea Vodă am beneficiat de câteva crâmpeie de veşnicie la sat, cu cei de astăzi, în sacră legătură cu cei de ieri, parcă o nouă filă pe „Calendarul de inimă românească” în Bărăgan, cum ar fi spus marele Mitropolit Antonie.