O stareţă evlavioasă şi erudită

„Fericită este calea pe care mergi astăzi, suflete,

că s-a gătit ţie loc de odihnă“

Hristos a înviat!

Înalt Preasfinţite Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Nifon,

Preacuvioasă Maică Stareţă,

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,

Îndurerată obşte a Mănăstirii Dealu şi

Întristată asistenţă,

Am aflat cu în­tris­tare de trecerea la cele veşnice a sta­vroforei Eufrasia Poiană, fostă stareţă a Mă­năstirii Dealu şi model de trăire în cinul monahal.

În această perioadă pascală din anul bisericesc când măr­turisim şi cântăm că toate s-au umplut de lumină, şi cerul şi pământul şi cele de sub pă­mânt, sufletul stavroforei Eu­fra­sia se îndreaptă spre Îm­pă­răţia luminii pentru a primi răsplată netrecătoare de la Hristos-Domnul, Lumina lumii şi Domnul vieţii veşnice, pentru toate ostenelile sale din timpul vieţii sale pământeşti.

Stavrofora Eufrasia Po­iană, căreia îi mai lipseau doar câ­te­va luni pentru a împlini vene­rabila vârstă de 90 de ani, s-a născut la data de 5 decembrie 1923, în localitatea Galeş din Săliştea Sibiului, zonă unde au văzut lumina zilei mulţi sfinţi mărturisitori ai Bisericii stră­mo­şeşti şi personalităţi marcante ale poporului român.

Şcoala primară a urmat-o în localitatea natală, după care a absolvit cursurile Şcolii Nor­male de la Sfântul Gheorghe şi Târgul Secuiesc. Încă din co­pi­lărie a simţit chemarea slujirii Mântuitorului Hristos, iar în octombrie 1943 a intrat ca soră în Mănăstirea Bistriţa Vâlcii, unde avea să primească chipul îngeresc al nevoinţelor monahale în luna aprilie a anului 1945.

În toamna anului 1947 s-a înscris la Facultatea de Me­di­ci­nă şi Farmacie din Cluj-Na­po­ca, iar în anul 1951 a fost trans­ferată la Mănăstirea Hurezi.

Fiind atrasă de studiul te­o­logiei, între anii 1954 şi 1958 a urmat cursurile Institutului Teologic de Grad Universitar din Bucureşti, susţinând la absolvire teza Doctrina despre Maica Domnului în cărţile de cult, elaborată sub atenta îndru­mare a regretatului părinte profesor Dumitru Stăniloae.

Dintre cei care au contribuit la formarea ei teologică, se cuvine să-l amintim şi pe eruditul profesor Iustin Moisescu, care mai târziu avea să devină Mi­tropolit al Moldovei şi Sucevei şi Patriarh al României.

După terminarea studiilor teologice, Patriarhul Justinian Marina i-a încredinţat maicii Eufrasia Poiană Catedra de lim­ba şi literatura română la Seminarul Teologic Sfânta Filofteia, înfiinţat de el la Mă­năstirea Hurezi.

Remarcându-se prin te­mei­ni­că formare intelectuală şi teologică, aşezare du­hov­ni­ceas­că şi abilităţi administrative, maica Eufrasia Poiană a fost numită în anul 1960 administrator al Casei sanatoriale pentru clericii vârstnici şi bolnavi ai Arhiepiscopiei Bucureştilor, care funcţiona atunci la Mă­năs­ti­rea Dealu. Pe lângă res­pon­sabilităţile de la Casa sanatorială, stavrofora Eufrasia s-a îngrijit şi de buna desfăşurare a vieţii monahale pentru mo­nahiile şi surorile care osteneau în această instituţie, fiind numită stareţă a acestei obşti în anul 1960.

În anul 1986, după des­fiin­ţarea Casei sanatoriale pe care o administra, existând perico­lul ca, potrivit intenţiei familiei Ceauşescu, Mănăstirea Dealu să fie demolată, stavrofora Eu­frasia Poiană a rămas doar stareţă a acestei mănăstiri, în mod provizoriu, după previziunile de atunci. Dumnezeu a rânduit însă ca istorica mă­năstire să fie salvată, iar mo­nahia Eufrasia să rămână în această demnitate fără întrerupere până în anul 2005, când, din pricina vârstei înaintate şi a neputinţelor cauzate de o boală necruţătoare, s-a retras la pensie.

Stavrofora Eufrasia Poiană a vorbit adeseori, în medii teologice şi laice din ţară şi stră­i­nă­tate, despre Ortodoxia ro­mâ­nească şi frumuseţile monahismului.

Dintre realizările ca stareţă la Mănăstirea Dealu amintim: reparaţiile la importantul an­sam­blu monahal, pictarea bi­se­ricii principale a mănăstirii, amenajarea curţii interioare a mănăstirii şi a parcului dimprejur, precum şi ctitorirea pa­raclisului cu hramul Aco­pe­ră­mân­tul Maicii Domnului.

Prin trecerea ei la cele veş­ni­ce, Biserica a pierdut o harnică şi înţeleaptă monahie care a purtat candela monahismului românesc în vremuri grele.

Cu sentimente de re­cu­noş­tin­ţă şi preţuire pentru lucrarea rodnică şi îndelungată a stavroforei Eufrasia Poiană, ne rugăm milostivului Dumnezeu să aşeze sufletul ei împreună cu drepţii în ceata cuvioaselor maici mult rugătoare şi mult ostenitoare, unde nu este du­rere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit.

Veşnică să-i fie pomenirea din neam în neam!

Cu părinteşti binecuvântări şi condoleanţe,

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Mesaj transmis la slujba de înmormântare a stavroforei Eufrasia Poiană, fostă stareţă a Mănăstirii Dealu, vineri, 10 mai 2013