Parastas pentru cel de-al cincilea patriarh

Fericitul întru adormire patriarhul Teoctist Arăpaşu a fost pomenit sâmbătă, 27 iulie, la Catedrala patriarhală din Bucureşti, la şase ani de la mutarea sa la Domnul. Slujba Parastasului a fost săvârşită de Preasfinţitul Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.

La slujba de pomenire au fost prezenţi preoţi, monahi şi monahii, dl Victor Opaschi, secretar de stat pentru Culte, credincioşi din Capitală şi din ţară, precum şi membri ai familiei celui care a condus Biserica Ortodoxă Română între anii 1986 şi 2007. La finalul slujbei de pomenire, Preasfinţitul Episcop-vicar Varsanufie Prahoveanul a zugrăvit în cuvântul său personalitatea remarcabilă a patriarhului Teoctist. „A fost un monah de vocaţie şi, de asemenea, un liturghisitor desăvârşit. În acelaşi timp a fost un om înzestrat cu un spirit practic şi ctitor de conştiinţe curate. 57 de ani din viaţă, vrednicul de pomenire patriarh i-a petrecut ca arhiereu al Bisericii lui Hristos, Arhiereul cel fără de prihană, Sfânt, fără de răutate şi mai presus de ceruri. 40 de ani din cei 57 de ani de arhierie, patriarhul Teoctist i-a trăit în timpul dictaturii comuniste, care a căutat prin diverse mijloace să dezrădăcineze via lui Hristos din pământul românesc. Cu răbdare şi înţelepciune, ierarhul Teoctist a restaurat multe biserici şi mănăstiri şi chiar a zidit unele noi în Episcopia Aradului, în Mitropolia Olteniei şi în Mitropolia Moldovei şi Sucevei. Deşi nu era deloc uşor, chiar în vremurile acelea s-au tipărit mii de cărţi de rugăciuni, de calendare, de cărţi liturgice, iconiţe, precum şi unele reviste şi manuale teologice pentru a menţine flacăra credinţei şi a vieţii creştine. După anul 1990, părintele patriarh Teoctist a folosit libertatea pentru a urma tradiţiei româneşti prin prezenţa activă a Bisericii în societate. A răspândit lumină şi speranţă prin multele biserici construite din temelie, prin multe canonizări de sfinţi români, prin reintroducerea religiei în şcolile publice, prin reintegrarea învăţământului teologic în reţeaua de stat, prin reactivarea asistenţei religioase a preoţilor de caritate în unităţile militare, în spitale şi penitenciare, prin înfiinţarea unor centre social-filantropice pentru persoanele defavorizate, precum şi prin înfiinţarea de cabinete ori centre social-medicale.

Chiar la vârsta sa venerabilă, părintele patriarh Teoctist arăta o uimitoare tinereţe şi o dinamică viguroasă în receptarea şi promovarea noilor şanse pastorale şi misionare ale Bisericii în societatea românească de astăzi. Într-un interviu al său, vrednicul de pomenire patriarh spunea: «Gândul meu este cel dintotdeauna. Acela de a avea credinţă în Dumnezeu şi de a-ţi păstra starea în care eşti, în comuniune cu familia şi în comuniune cu Sfânta noastră Biserică. Fraţii mei, noi avem şi necazuri care ne învaţă că atunci când nu respectăm învăţătura şi disciplina Bisericii avem de suferit. Avem mare nevoie acum, nu doar de partea economică. Dar avem nevoie de iubire unii pentru alţii»“, a spus Preasfinţitul Varsanufie Prahoveanul.

Preasfinţia Sa a oficiat apoi un Trisaghion la mormântul vrednicului de pomenire patriarh Teoctist, înconjurat de părinţii slujitori ai Catedralei patriarhale şi de membrii familiei patriarhului pomenit.