Părintele Ieronim Stoican a trecut la Domnul

Joi, 31 martie, în jurul orei 15:00, a avut loc, la Mănăstirea Luncanii de Sus, slujba de înmormântare a părintelui arhimandrit Ieronim Stoican, preotul slujitor şi duhovnicul mănăstirii. Slujba înmormântării a fost săvârşită de Preasfinţitul Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi şi un număr mare de credincioşi veniţi din toate părţile Banatului.

Slujba de înmormântare a preacuviosului părinte Ieronim Stoican a adunat foarte mulţi monahi şi monahii din Banat şi preoţi slujitori din parohiile învecinate.

La sfânta slujbă au participat toţi stareţii din mănăstirile din judeţul Timiş, în frunte cu părintele arhimandrit Simeon Stana, exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Timişoarei, Eparhia Caransebeşului, Mănăstirea Vasiova - Bocşa, Arhiepiscopia Sucevei, monahi din Piatra Neamţ, Mănăstirea Văratec, părintele Bujor Păcurar, protopop de Făget, şi numeroşi preoţi şi credincioşi, care l-au cunoscut şi iubit pe părintele Ieronim.

PS Paisie, în cuvântul de învăţătură, a evidenţiat faptul că pentru noi, în calitate de creştini, moartea reprezintă o trecere spre viaţa cea veşnică.

"Iată că ne întâlnim astăzi şi cu moartea, cu poarta de trecere din viaţa aceasta spre veşnicie. Avem bucuria duhovnicească de a conduce pe ultimul drum pe părintele Ieronim, care a slujit mulţi ani în pământul Banatului şi care îşi va dormi somnul de veci în această mănăstire, unde a slujit spre ultima parte a vieţii sale şi, totodată, aproape de Mănăstirea Româneşti Izvorul Miron, de care s-a îngrijit şi pe care a slujit-o în vremurile care n-au fost uşoare, în perioada comunistă, nu departe de multele parohii şi de credincioşii pe care i-a slujit din parohiile învecinate."

"Îl aşteptam ca pe cineva drag din familie"

În acelaşi timp, PS Paisie a citit mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, un cuvânt frumos, bogat şi duhovnicesc, pentru slujirea pe care părintele Ieronim a dedicat-o Bisericii, credincioşilor şi slujirii lui Hristos.

"Chipul său luminos şi blând, sfaturile bune şi frumuseţea slujbelor ne făceau să-l aşteptăm mereu ca pe un musafir ales sau ca pe cineva drag din familie.

A fost primul nostru duhovnic, iar mai târziu, în vremea studenţiei, bun sfătuitor şi ajutător", s-a precizat în mesajul Preafericirii Sale.

Stareţa Mănăstirii Luncanii de Sus, monahia stavroforă Filofteia Nistor, ne-a declarat: "Este o mare pierdere, o durere sufletească, care cu greu se vindecă, pentru că a fost un adevărat trăitor, un bun călugăr şi desăvârşit slujitor al sfântului altar".

De asemenea, maica stareţă ne-a mai mărturisit că în toată această iarnă, părintele obişnuia să spună: "Acuş, acuş, mă duc la părinţii mei!", iar în ultimele două săptămâni a repetat aproape zilnic cuvintele: "Eu mă culc şi dimineaţa voi fi plecat!". Marţi dimineaţa, părintele Ieronim a ascultat slujba de la Radio Trinitas, apoi a citit din Noul Testament, versiunea germană. În după-amiaza aceleiaşi zile, cu candela pregătită, s-a dus uşor spre Domnul, precum o adiere de vânt. Acesta a fost sfârşitul părintelui Ieronim Stoican.

"Maică, Maică, dar pe mine unde mă puneţi?", a întrebat el odată. "Părinte, aici în spate, la biserică, aici este locul sfinţiei voastre!", i-a răspuns maica stareţă.