Persecutat de comunişti, dar iubit de Dumnezeu

În timpul procesului colectivizării forţate, mulţi clerici au fost închişi, plecându-se de la ideea că, alungând păstorul, turma se va risipi. Aşa este preotul Constantin Pătuleanu, originar din comuna doljeană Maglavit.

A venit pe lume în ziua de 9 februarie 1903, dintr-o familie (Dumitru şi Ana) cu adânci rădăcini preoţeşti. De mic a rămas orfan de tată, învăţând singur să se întreţină prin propriile forţe. În aceste condiţii de lipsuri grele, viitorul preot a reuşit să urmeze Şcoala Ortodoxă Română de la Arad şi apoi Şcoala normală de învăţători din Blaj, pe care a absolvit-o în anul 1925. După aceasta, a mers în Basarabia pentru a susţine diferenţele şi a absolvit Liceul real "Alecu Rusu" din Chişinău.

Preotul iubitor de natură

Toată viaţa şi-a dorit să-L slujească pe Dumnezeu, de aceea a urmat şi cursurile Academiei Teologie din Oradea şi din Cluj, devenind licenţiat în Teologie în anul 1929. Imediat după terminarea studiilor, a urmat căsătoria cu viitoarea preoteasă, Ana Vlădescu. A fost hirotonit de episcopul de Râmnic Vartolomeu Stănescu, pe seama parohiei din comuna Căzăneşti, judeţul Mehedinţi. Viaţa în mijlocul credincioşilor săi i-a adus liniştea meritată. S-a ocupat în principal de restaurarea bisericii şi catehizarea enoriaşilor săi. Prin strădania sa, filiile din Suharu şi Gârbovu de Sus au fost acoperite cu tablă şi recondiţionate. În afară de slujba de la biserică, părintelui Constantin îi mai plăceau şi pomii. Avea în grădina din spatele curţii o adevărată fermă pomicolă, unde planta cele mai valoroase soiuri de pomi fructiferi. Devenise un expert în acest domeniu, lucru dovedit prin numeroasele sale articole publicate în revistele locale, pline de sfaturi practice despre pomicultură, viticultură şi cultivarea pământului. Prin dibăcia sa în lucrul cu pomii, părintele Constantin a fost apreciat de academicianul Gheorghe Ionescu-Şişeşti, conducătorul Camerei de Agricultură din Mehedinţi.

Transferat forţat în altă parohie

Părintele Constantin s-a remarcat şi în plan filantropic. Aşa se face că, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a organizat, din fondurile bisericii, o cantină socială pentru copii ai căror părinţi erau plecaţi pe front. Toate aceste acţiuni ale preotului din Căzăneşti aveau să se izbească puternic de zidul şi intoleranţa regimului comunist. La data de 15 septembrie 1951 a fost ridicat, împreună cu întreaga sa familie, şi mutat în localitatea Locusteni din judeţul Dolj. Deşi era pe lista persoanelor "non grata", părintele nu s-a oprit din lucrarea sa pastorală. A reuşit într-un timp foarte scurt să tocmească un frumos iconostas sculptat pentru biserică şi să întărească structura de rezistenţă a cinstitului lăcaş prin montarea mai multor stâlpi de susţinere. Nici pasiunea pentru pomicultură nu a lăsat-o deoparte. A fost angajat o perioadă la IAS Tâmbureşti, unde a reuşit să pună pe picioare ferma pomicolă. Datorită calităţilor sale, mitropolitul Firmilian Marin l-a angajat, la 15 august 1953, ca tehnician viticol la viile arhiepiscopiei din plaiul Vulcăneşti.

"Nouă ani de închisoare corecţională"

Ca răsplată a muncii sale, mitropolitul Firmilian a binecuvântat, la 1 iunie 1957, reîntoarcerea sa în parohia de la Căzăneşti, judeţul Mehedinţi, de unde fusese mai înainte mutat. Liniştea părintelui Constantin nu a durat decât trei ani. Zelul cu care se implica în toate activităţile parohiale, şi mai ales dispoziţia de a-i ajuta pe cei săraci l-au determinat să ajungă din ce în ce mai incomod pentru regimul comunist. Astfel, chiar în ziua de prăznuire a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, din 1959, imediat după Sfânta Liturghie, părintele a fost ridicat şi dus la sediul Securităţii din Craiova. Pretextul: sabotarea procesului de colectivizare. Iată cum suna condamnarea penală dată de Tribunalul Militar din Craiova, din 15 octombrie 1959: "Inculpatul preot a desfăşurat propagandă împotriva regimului politic şi împotriva transformării sociale a agriculturii, afirmând duşmănos faţă de mai multe persoane că în gospodăria colectivă agricolă nu este bine pentru că vor muri de foame. De asemenea, inculpatul a afirmat că regimul popular se va schimba şi a adus injurii comuniştilor" (Decizia nr. 2710/15 octombrie 1959). Familia a apelat la recurs, dar totul a fost în zadar. Hotărârea era deja definitivă şi irevocabilă: "nouă ani de închisoare corecţională, cinci ani de interdicţie corecţională pentru infracţiune de uneltire împotriva ordinii sociale şi confiscarea totală a averii mobile şi imobile" (fragment din sus-amintita hotărâre).

Copiii, exmatriculaţi, tatăl, condamnat la muncă

Odată cu încarcerarea părintelui, întreaga familie a fost aruncată în valul unei prigoane aproape interminabile. Astfel, cei doi fii mai mari, Valentin şi Liviu, au fost exmatriculaţi de la Facultatea de Mecanică din Craiova, pe motivul că "nu este demn să înveţe lângă copiii de muncitori şi ţărani". După terminarea recursului, părintele Pătuleanu a petrecut primii ani de detenţie în formaţiunea 0830, în stufărişul de la Periprava Grind. Nici aici nu şi-a uitat vechile pasiuni şi, ori de câte ori avea ocazia, le împărtăşea celor mai apropiaţi din tainele legumiculturii şi viticulturii. În acest sens stau mărturie numeroasele scrisori de mulţumire pe care le-a primit, după închisoare, de la cei care au scăpat cu viaţă. După cinci ani de zile de robotă în bălţile Grindului, părintele Constantin a fost graţiat conform Decretului 310/1964 al Consiliului de Stat al RPR.

Anii grei de temniţă i-au marcat existenţa. A rămas totuşi cu aceeaşi credinţă puternică în suflet şi dorinţă de slujire. Vlădica Firmilian nu a uitat de zelul şi de priceperea sa şi l-a trimis, la 1 septembrie 1964, să slujească la Parohia Lihuleşti, în judeţul Gorj. Aici reuşeşte, într-un timp foarte scurt, să restaureze exteriorul bisericii, să planteze o alee cu pomi ornamentali şi să ridice o clopotniţă. La numai câteva luni este transferat în localitatea Batoţi, judeţul Mehedinţi, unde îşi continuă activitatea pastoral-misionară de slujire a Bisericii şi a credincioşilor pe care îi avea în grijă. Anii grei de temniţă au lăsat sechele adânci pe trupul şi în sufletul bătrânului preot. Avea mari dureri de cap şi o scleroză puternică a vaselor de sânge. Toate aceste suferinţe, dar şi presiunile Securităţii l-au determinat pe părintele Constantin să se pensioneze la data de 1 noiembrie 1972.

Chiar şi urmărit de Securitate, asculta "Europa Liberă"

Persecuţiile comuniste au continuat şi după pensionare: "Urmărirea sa de către Securitate a continuat şi în această perioadă, pentru că asculta la volum mare posturile de radio interzise, "Vocea Americii" şi "Europa Liberă", în special emisiunile de spiritualitate ortodoxă. De mai multe ori a fost anchetat de organele de Securitate din Turnu-Severin, unde a fost obligat să dea declaraţii ample. De precizat că pensionarea sa a fost grăbită şi de organele de securitate, care îl considerau în continuare un element periculos pentru regimul comunist", preciza prof. dr. Toma Rădulescu în revista "Cetatea creştină", nr. 5(13), din luna mai a anului 2003.

Părintele Constantin Păruleanu a trecut la cele veşnice în ziua de 20 august 1978 şi a fost înmormântat în cimitirul vechi al oraşului Turnu-Severin.

" Asculta la volum mare posturile de radio interzise, "Vocea Americi" şi "Europa Liberă", în special emisiunile de spiritualitate ortodoxă. De precizat că pensionarea sa a fost grăbită şi de organele de securitate, care îl considerau în continuare un element periculos pentru regimul comunist." - prof. dr. Toma Rădulescu, în revista "Cetatea Creştină", nr. 5(13), mai, 2003