Praznic luminos la Catedrala patriarhală

Praznicul Naşterii Domnului a fost sărbătorit în toate bisericile şi lăcaşurile de rugăciune din Biserica Ortodoxă Română. Printre acestea s-a aflat şi Catedrala patriarhală din Bucureşti, unde numeroşi credincioşi au cuprins, ca într-o îmbrăţişare, vechiul lăcaş de rugăciune de pe Colina Bucuriei. Sfânta Liturghie a fost săvârşită de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, înconjurat de un sobor de slujitori, preoţi şi diaconi de la Catedrala patriarhală. Preafericirea Sa a rostit un cuvânt de învăţătură despre Naşterea Domnului, i-a binecuvântat pe credincioşi şi le-a dăruit iconiţe cu Naşterea lui Hristos.

Duminică dimineaţa clopotele grele din clopotniţa-turn de pe Dealul Patriarhiei s-au pus în mişcare vestind că vremea este a sluji şi a aduce slavă Domnului. Catedrala patriarhală, înveşmântată în lumină, pentru că timpul postului a trecut, iar vremea marelui praznic al Naşterii Domnului a venit, a fost neîncăpătoare pentru credincioşii care au venit la Sfânta Liturghie. După ce a fost săvârşită slujba Utreniei praznicului, în timp ce se cântau troparul "Naşterea ta Hristoase..." şi Imnul patriarhal, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, înconjurat de soborul de slujitori care au purtat în procesiune cădelniţe, ripide, Sfânta Cruce şi Evanghelia, a venit din Reşedinţa patriarhală în catedrală. Din soborul de slujitori au făcut parte părintele arhimandrit Timotei Aioanei, Mare Eclasiarh al Catedralei patriarhale şi Exarh cultural al Arhiepiscopiei Bucureştilor, şi preotul Nicolae Dima, directorul Televiziunii TRINITAS. Preafericirea Sa a săvârşit Sfânta Liturghie şi a ţinut un cuvânt de învăţătură, după citirea Evangheliei praznicului, care a rememorat închinarea magilor de la Răsărit în faţa Pruncului Iisus născut în Betleem, moment consemnat de Sfântul Apostol Matei în Evanghelia sa.

Pământul se binecuvântează prin Naşterea Sa

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat că praznicul Naşterii Domnului este o sărbătoare tainică, pentru că Cel Care se naşte îşi are începutul în zilele veşniciei, El fiind Dumnezeu, dar este şi "Prunc tânăr", născut din Fecioara Maria, adică Dumnezeu care s-a făcut om. "Mântuitorul Iisus Hristos s-a născut într-o peşteră după ce a deschis cerurile. La Naşterea Sa cerurile se deschid şi păstorii de la Betleem văd slava lui Dumnezeu şi cete de îngeri cântând: "Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!" Se deschid cerurile şi se arată lumină în miez de noapte, iar pământul se binecuvântează prin Naşterea Sa în peşteră. Naşterea Mântuitorului se face dintr-o femeie fecioară. El se naşte din interiorul umanităţii pentru a sfinţi umanitatea, respectând libertatea persoanei umane, pentru că numai prin acordul Fecioarei Maria, care a zis "Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău", cuvinte spuse îngerului Gavriil, are loc începutul zămislirii Mântuitorului Iisus Hristos ca om. Toate momentele acestea sunt pline de semnificaţii duhovniceşti pentru mântuirea noastră şi pentru sensul existenţei lumii, toate sunt de la Dumnezeu şi sunt făcute pentru Dumnezeu, dar în iubirea Sa de Creator ne antrenează şi pe noi, oamenii creaţi după chipul Creatorului şi deveniţi creatori şi împreună lucrători cu Dumnezeu", a spus Preafericirea Sa.

Smerenia Fiului lui Dumnezeu arată apropierea Sa de noi

Mântuitorul Iisus Hristos se naşte într-o peşteră, fiind lipsit de bogăţii, pentru a arăta strălucirea darurilor duhovniceşti pe care vine să le aducă lumii, infinit mai de preţ decât darurile lumeşti create. Aceste lucru simbolizează şi starea Mântuitorului de permanent pelerin Care a vestit peste tot iubirea milostivă a lui Dumnezeu. "Nu se naşte într-o casă şi nici nu are casă, dar doreşte ca toţi oamenii să ajungă în casa Tatălui Ceresc, în casa care nu se dărâmă niciodată şi este totdeauna plină de slava şi iubirea Preasfintei Treimi. Mântuitorul Iisus Hristos Se naşte în multă sărăcie pentru a se apropia de toţi oamenii, şi de cei mai săraci, şi pentru a le dărui bogăţia Sa nesfârşită a iubirii dumnezeieşti. El este sărac din punct de vedere material, dar îmbogăţeşte lumea şi pe cei mai săraci oameni cu darul sfinţeniei şi al mântuirii", a explicat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Magii care au venit de la Răsărit, călăuziţi de o stea la Pruncul Împărat, au adus daruri de aur, smirnă şi tămâie, elemente cu o valoare de simbol care au prefigurat şi prevăzut de la Naştere lucrarea Mântuitorului Iisus Hristos. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat semnificaţiile acestor daruri. "Darurile magilor simbolizează şi toată evlavia de-a lungul veacurilor care se va arăta Mântuitorului Iisus Hristos. Toate veşmintele de aur, toate potirele de aur, toate bisericile pictate cu aureolă de aur la sfinţi sau în mozaic de aur, toate acestea au fost conţinute şi prevăzute, concentrate în aurul pe care magii l-au adus Mântuitorului Iisus Hristos ca unui împărat, Împăratul Slavei, care s-a născut în cea mai smerită peşteră. Tâmâia simbolizează toate slujbele, toate rugăciunile, toate cântările de laudă aduse Lui de-a lungul veacurilor până la sfârşitul lumii, iar smirna simbolizează mărturisirea morţii Lui şi a Învierii Lui. Mărturisim moartea Lui pe cruce, de aceea ne însemnăm cu semnul sfintei cruci şi deodată mărturisim şi Învierea lui din morţi", a explicat Patriarhul României.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mai arătat că sărbătoarea Naşterii Domnului semnifică şi un mare dar pe care Dumnezeu îl face lumii, darul de viaţă veşnică, pentru că venirea Mântuitorului Iisus Hristos în lume este începutul mântuirii oamenilor şi deschiderea porţilor Împărăţiei cerurilor pentru cei care până atunci nu puteau cunoaşte viaţa veşnică. "Sărbătoarea aceasta a Crăciunului este, aşa cum ne arată Evanghelia, sărbătoarea darurilor. Dumnezeu ne dăruieşte pe Fiul Său ca să ne mântuiască şi să ne dăruiască viaţă veşnică, iar noi, ca răspuns, aducem darul nostru prin rugăciune, prin tot ceea ce facem frumos în Biserică şi prin darurile oferite celor săraci, celor fără de adăpost, celor bătrâni. Şi în mod deosebit oferim daruri copiilor, pentru că Dumnezeu, când vine în lume, nu vine sub forma unui bărbat de 30 de ani, ci mai întâi el este Dumnezeu-copil pentru că dacă nu ar fi fost copil, Mântuitorul Iisus Hristos nu ar fi putut mai târziu vorbi oamenilor despre iubirea părintească. Să ne ajute Bunul Dumnezeu să ne gândim la copilăria noastră, la părinţii noştri care ne-au născut, la toţi cei care ne-au fost ca nişte părinţi şi ne-au ajutat duhovniceşte şi material şi să vizităm în aceste zile familiile cu mulţi copii şi să aducem bucuria Crăciunului în casele în care este puţină bucurie, în care este puţină comuniune şi în care este puţină nădejde", a spus Preafericirea Sa. La finalul Sfintei Liturghii Patriarhul României a adresat urări de sănătate şi fericire tuturor celor care şi-au serbat de Crăciun onomastica, iar participanţilor la slujbă, în semn de binecuvântare, le-a dăruit iconiţe cu Naşterea Domnului. În Reşedinţa patriarhală, Preafericirea Sa a fost colindat şi de Corala "Nicolae Lungu" a Catedralei patriarhale, condusă de pr. Stelian Ionaşcu. Părintele Patriarh Daniel i-a binecuvântat pe tinerii muzicieni din această corală şi le-a oferit daruri.

Slujire arhierească la Paraclisul patriarhal "Sfântul Spiridon Nou" din Bucureşti

În ziua de pomenire a Sfântului Apostol şi Întâiul Mucenic Arhidiacon Ştefan, Preasfinţitul Ciprian Câmpineanul, Episcop-vicar patriarhal, a săvârşit Sfânta Liturghie la Paraclisul patriarhal "Sfântul Spiridon Nou" din Bucureşti.

În cuvântul de învăţătură rostit în cadrul Sfintei Liturghii, PS Ciprian a amintit întâmplările petrecute la şase ani după Pogorârea Duhului Sfânt şi întemeierea Bisericii, când Ştefan, unul dintre cei şapte diaconi rânduiţi de Sfinţii Apostoli, a fost lapidat de iudei. Preasfinţia Sa a arătat că, prin punerea mâinilor Sfinţilor Apostoli asupra celor şapte bărbaţi "cu nume bun, plini de Duh Sfânt şi de înţelepciune" (F. Ap. 6, 3), s-a instituit hirotonia întru diacon: "De atunci şi până astăzi, pentru ca cineva să poată sluji la Sfântul Altar şi a săvârşi Sfânta Euharistie trebuie să treacă mai întâi prin treapta diaconiei, prin punerea mâinilor arhiereului pe creştetul său".

Preasfinţia Sa a subliniat credinţa lucrătoare până la jertfă a celui dintâi martir al Bisericii: "Sfântul Arhidiacon Ştefan se ruga în genunchi lui Dumnezeu Tatăl şi Mântuitorului Hristos să-i ierte pe lapidatorii săi, să nu le socotească lor păcatul uciderii, fiind pentru noi cea mai concludentă dovadă de iubire, aşa cum Hristos a propovăduit iubirea, şi cum ne-a poruncit şi nouă să o facem, să fie o iubire jertfelnică, o iubire milostivă".

La finalul Sfintei Liturghii, arhim. Dimitrie Irimia i-a oferit PS Ciprian, din partea slujitorilor şi a credincioşilor Paraclisului patriarhal "Sfântul Spiridon Nou", o icoană a Maicii Domnului. Cei şapte diaconi prezenţi la Sfânta Liturghie au cântat apoi o serie de colinde, în ziua de prăznuire a diaconilor în Biserica Ortodoxă. (Alexandru Briciu)