Praznicul Învierii în Mitropolia Olteniei

Marele praznic al Sfintei Învieri a umplut de lumină sufletele credincioşilor din Mitropolia Olteniei. Imnul bucuriei "Hristos a înviat!" a răsunat în toate catedralele chiriarhale, mănăstirile şi bisericile de mir din Oltenia.

De marele praznic al Învierii Mântuitorului Hristos, Înalt Preasfinţitul Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, a oficiat Sfânta Liturghie la Catedrala mitropolitană "Sfântul Mare Mucenic Dimitrie" din Craiova. Înalt Preasfinţitul Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului, a slujit alături de Preasfinţitul Emilian Lovişteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, la Catedrala arhiepiscopală "Sfântul Nicolae" din Râmnicu Vâlcea. Preasfinţitul Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, a slujit la Paraclisul episcopal "Sfântul Mare Mucenic Gheorghe" din Drobeta-Turnu Severin, iar Preasfinţitul Sebastian, Episcopul Slatinei şi Romanaţilor, a oficiat Sfânta Liturghie la Catedrala "Sfânta Treime" din Caracal.

"Învierea este medicamentul nemuririi"

În cea de-a doua zi de după săptămâna Învierii, IPS Părinte Irineu a slujit la altarul Paraclisului mitropolitan "Sfânta Treime" din Craiova. La finalul Sfintei Liturghii, Înalt Preasfinţia Sa a rostit un cuvânt de învăţătură în care a dezvoltat semnificaţia şi importanţa Sfintei Învieri în viaţa noastră. "În Mântuitorul Iisus Hristos, Învierea nu este o reîntoarcere la o viaţă biologică, pământească, ci reprezintă cu adevărat o trecere de la moarte la viaţă, de la nefiresc la firesc, la duhovnicesc (cuvântul paşti vine din ebraicul pesha, care înseamnă trecere). Nefiresc era ca omul să moară, pentru că Dumnezeu l-a făcut spre nemurire, spre viaţă veşnică. I-a dat posibilitatea să trăiască veşnic, dar omul a ales moartea, dimpreună păcatul şi lucrurile stricăcioase, unindu-se atât de puternic cu ele, încât a fost nevoie ca trupul acesta, precum un vas de lut, să se spargă, să se risipească, pentru ca mai apoi să fie din nou refăcut şi să devină un vas nou, strălucitor şi nestricăcios. După cum afirmă şi Sfântul Apostol Pavel, "ne naştem întru stricăciune şi înviem întru slavă". Este precum bobul de grâu care, dacă nu se seamănă în pământ şi nu putrezeşte, nu dă roadă. Şi noi ne aşezăm în mormânt, putrezim în pământ, pentru ca să renaştem la o nouă viaţă veşnică, întrucât suntem creaţi de Dumnezeu pentru bunătăţile cele veşnice ale Împărăţiei Sale." În continuarea cuvântului său, Mitropolitul Olteniei a specificat că antidotul morţii şi al păcatului este Învierea. "Numai primind lumina Sfintei Învieri vom rămâne permanent împreună cu Mântuitorul Iisus Hristos, care ne va duce pe toţi întru slava Sa cerească. De aceea mărturisim şi credem că Învierea este medicamentul nemuririi. Această doctorie o primim prin Sângele şi Trupul Mântuitorului, prin Sfânta Împărtăşanie, care este cu adevărat chipul Sfintei Învieri."

Biserica "Ştirbei" - martoră a evenimentelor din 1821

De numele Bisericii "Sfânta Treime" se leagă şi câteva evenimente din anul revoluţionar 1821. Aici s-au adăpostit arnăuţii veniţi de la Bucureşti pentru a-l prinde pe Tudor Vladimirescu. Ei s-au închis în biserică provocându-i mari stricăciuni. În urma acestui incident, biserica a trebuit să fie reparată, lucru menţionat de către marele istoric Nicolae Iorga în lucrarea sa "Oraşe oltene şi mai ales Craiova, pe pragul vremurilor noi". Cutremurul din 1838 a afectat-o din nou, fiind nevoie de noi reparaţii.

Actuala Biserică "Sfânta Treime" este o bijuterie arhitectonică, reclădită pe vechile temelii, în secolul al XVIII-lea, după planurile cunoscutului arhitect şi restaurator francez André Leucomte de Nouy, sub ctitoria principilor Alexandru şi Dimitrie Ştirbei. A fost ultima lucrare pe care arhitectul francez a făcut-o în ţara noastră. Resfinţirea a avut loc la 15 octombrie 1906, fiind săvârşită de către PS Atanasie Mironescu, episcopul Râmnicului şi Noului Severin. La eveniment au participat principele Barbu Alexandru Ştirbei, precum şi epitropii Grigorie Argetoianu şi Toma Marocneanu.

La 24 ianuarie 1859, în faţa bisericii s-a dansat Hora Unirii, moment imobilizat de pictorul Teodor Aman, a cărui casă era în faţa bisericii. În anul 1903, epitropia bisericii va cumpăra de la Teodor Aman această casă, care mai târziu va fi demolată, în locul ei amenajându-se un frumos spaţiu verde.

După aproape 100 de ani de la acest eveniment, în anul 1995, a fost refăcută pictura, iar pe 12 iunie a aceluiaşi an, mitropolitul de atunci al Olteniei, Nestor Vornicescu, a săvârşit slujba de resfinţire a bisericii. Astăzi, sfântul lăcaş funcţionează, cu binecuvântarea IPS Părinte Irineu, în regim de paraclis mitropolitan.