Prăznuirea unui sfânt cuvios şi mucenic al Mănăstirii Lainici

La Mănăstirea Lainici de pe defileul Jiului, judeţul Gorj, a avut loc marţi, 10 noiembrie, prăznuirea Sfântului Cuvios Mucenic Visarion de la Lainici, canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 2024. Această sărbătoare a fost cinstită de Mitropolitul Olteniei, care a săvârşit sfintele slujbe.

Sărbătoarea a început în ziua de 9 noiembrie, prin slujba Vecerniei cu Litia, săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei, la așezământul monahal al Sfinților stareți Irodion și Visarion de la Lainici. Sfânta Liturghie din ziua de cinstire a fost oficiată de Părintele Mitropolit Irineu, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, dintre care îi amintim pe părintele arhim. Ioachim Pârvulescu, stareţul Mănăstirii Lainici; părintele arhim. Vitalie Danciu, starețul Mănăstirii „Sfântul Ioan Gură de Aur”-Cojani; părintele protos. Irodion Breaz, starețul Mănăstirii Vișina; părinții protoierei Marian Mărăcine, de la Protoieria Târgu Jiu Nord, și Ioan Spilcă, de la Protoieria Târgu Cărbunești.

În cadrul sfintei slujbe, ierarhul l‑a hirotonit întru preot pe diaconul Andrei Moțățăeanu, pe seama Parohiei Basarabi, Protoieria Băilești, și întru diacon pe teologul Alexandru Tîrziu, pe seama Parohiei Soceni, Protoieria Craiova Nord.

În cuvântul de învățătură, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Irineu a evocat împlinirea vocației și a jertfei Sfântului Cuvios Mucenic Visarion de la Lainici: „Cinstim astăzi pe starețul și părintele nostru, Sfântul Visarion de la Lainici. Din fragedă copilărie, el a învățat să se roage, a iubit rugăciunea, pentru că a înțeles că Dumnezeu îi ascultă glasul și îl apără de ispite. A iubit slujbele Bisericii, cântările bisericești și imnurile de laudă aduse lui Dumnezeu. Avea înzestrarea de la Dumnezeu să cânte, să aducă slavă lui Dumnezeu prin rugăciune și cântare. Sfântul Visarion era obișnuit cu cântarea religioasă și cu notele muzicale, pentru că el cultiva virtutea cântării și a aducerii slavei lui Dumnezeu. A iubit cântarea și preaslăvirea lui Dumnezeu, pe care le‑a deprins de la episcopul isihast Gherasim Safirin, cel care l‑a remarcat și l‑a îndemnat pe tânărul Visarion să vină la Mănăstirea Frăsinei, în obștea starețului Porfirie. Rânduiala de la Mănăstirea Frăsinei a fost pentru Sfântul Visarion un imbold către sfințenie, pentru că el era un râvnitor al pravilelor călugărești. Starețul Porfirie l‑a pus econom al Mănăstirii Frăsinei, administrator al sfântului așezământ, dar el continua să se roage, să cânte, chiar și atunci când avea ascultări în grădină și la animale. Apoi, Sfântul Visarion a ajuns starețul Mănăstirii Lainici, unde a reînnoit viața monahală. I‑a învățat pe călugări taina rugăciunii, ca și ei să dobândească harul rugăciunii neîncetate. Starețul Visarion a înmulțit darul Duhului Sfânt, de aceea mulți oameni i‑au cercetat înțelepciunea, care nu venea din cărți, ci din credința sa puternică în Dumnezeu, Cel Care îl arăta credincioșilor ca om sfânt și înțelept. (...) Vrăjmașul diavol a încercat permanent să îl ispitească pe Sfântul Visarion, de aceea a lucrat prin mulți oameni păcătoși, prin cei care l‑au chinuit, l‑au schingiuit pe starețul nostru. (...) Sfântul Visarion a primit două cununi de la Dumnezeu. O cunună pentru mucenicia albă a călugăriei și una pentru cea sângeroasă a jertfei vieţii sale”.