„Taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută”, Nașterea din Fecioara Maria a Fiului lui Dumnezeu devenit Om, a fost prăznuită cu multă solemnitate și bucurie la Catedrala Patriarhală din
Preoţii Protopopiatului Piatra Neamţ, în conferinţă semestrială de toamnă
Marţi, 16 septembrie 2014, Parohia Vaduri I a fost gazda conferinţei semestriale de toamnă a preoţilor din Protopopiatul Piatra Neamţ, eveniment prezidat de Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei.
Ziua a debutat cu săvârşirea Sfintei Liturghii în biserica Parohiei Vaduri I de către Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Teofan, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. La finalul slujbei, părintele protopop Valentin Tofan a adresat un cuvânt de bun venit şi a motivat raţiunea întrunirii: „Mulţumim lui Dumnezeu şi Cuvioasei Parascheva pentru Sfânta Liturghie de care ne-am învrednicit în dimineaţa acestei zile. Pentru noi, preoţii din Protopopiatul Piatra Neamţ, această zi este una cu totul specială, deoarece îl avem în mijlocul nostru pe Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Teofan, împreună cu care ne vom aminti despre Sfinţii Martiri Brâncoveni, de la martiriul cărora s-au împlinit 300 de ani. Nădăjduim ca vorbirea noastră să împlinească şi cuvintele Sfântului Apostol Pavel care ne îndeamnă «să vorbiţi între voi în psalmi şi în laude şi în cântări duhovniceşti, lăudând şi cântând Domnului din inimile voastre» sau «aduceţi-vă aminte de mai marii voştri care v-au grăit vouă Cuvântul lui Dumnezeu, priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa»“.
De asemenea, părintele paroh Mircea Păduraru a subliniat bucuria întâlnirii din biserica pe care o păstoreşte - „Sfânta Cuvioasa Parascheva“ din Vaduri. „Din anul 1920, din momentul în care ierarhul Pimen Georgescu sfinţea aceastră biserică, până acum, nici un alt mitropolit nu a mai intrat în acest locaş. Istoria parohiei noastre porneşte din anul 1910, când un mic grup de slujitori ai Mănăstirii Bisericani au ridicat pe o temelie de piatră o bisericuţă de lemn cu hramul Sânzienelor. După momentul Uniaţiei, mulţi credincioşi din Transilvania s-au refugiat aici. Au construit în timp o biserică mai mare, care a dăinuit până în anul 1903; atunci părintele Cristofor Bălănescu şi părintele Gheorghe Bălănescu au ridicat actuala biserică sfinţită în 1920. Războiul şi-a lăsat amprenta asupra locaşului, provocând distrugeri. În timp a fost renovată, şi în 14 octombrie 1951 a fost resfinţită. Astăzi ducem mai departe moştenirea vrednicilor credincioşi ai Vadurilor şi a regretatului paroh Constantin Bobric cu nădejdea că vom putea întreţine ceea ce ei au zidit cu multă jertfă. Această istorie este îmbogăţită în această zi, cu prilejul întâlnirii cu Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan şi cu preoţii colegi, eveniment care aduce linişte şi binecuvântare în sufletele credincioşilor din parohia noastră“, a spus pr. Mircea Păduraru.
„Fără credinţă în Dumnezeu, fără ctitorii de biserică şi carte şi fără familie binecuvântată nu poate exista Ortodoxie“
A urmat apoi cuvântul Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Teofan, care le-a vorbit credincioşilor şi preoţilor prezenţi despre importanţa înţelegerii jertfei în contextul vieţii fiecărui creştin: „Suntem în conferinţă preoţească dedicată aducerii aminte a celor ce au fost şi rămân martirii neamului prin excelenţă, Sfinţii Brâncoveni. Nădăjduiesc ca această întâlnire să producă impact în conştientizarea noastră că toţi facem parte din Biserică. Sfinţii Brâncoveni nu au fost nici arhierei, nici preoţi, nici călugări, ci oameni trăitori în lume, cu sarcini şi slujiri speciale, dar care nu au fost mai puţin prezenţi în Biserică decât suntem noi, slujitorii sfintelor altare. Pentru ca icoana acestor sfinţi să fie cât mai prezentă în aducerea noastră aminte şi în conştiinţa noastră, trebuie să subliniem că aceşti creştini mireni s-au impus conştiinţei noastre prin trei lucruri: au avut o credinţă de nezdruncinat în Dumnezeu, credinţă arătată şi mărturisită în ciuda faptului că erau bogaţi, puternici şi foarte culţi; în al doilea rând, au fost ctitori de biserici şi ctitori de carte; în al treilea rând Constantin Vodă Brâncoveanu şi Sfânta sa doamnă Maria au avut 11 copii: şapte fete şi patru băieţi. Nici puterea, nici bogăţia şi nici slava acestei lumi nu i-au împiedicat pe aceştia să înţeleagă că nu poate exista bărbat şi femeie în adevăratul sens cineva care nu este născător de prunci. Fără credinţă în Dumnezeu, fără ctitorii de biserică şi carte şi fără familie binecuvântată nu poate exista Ortodoxie, nici neam românesc, nici om pur şi simplu, în cele din urmă. Să aveţi icoana Martirilor Brâncoveni în casele voastre, pentru ca, privindu-le chipurile, să simţiţi lumina pe care ei o aşază în noi“.
După cuvântul introductiv al Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Teofan, conferinţa preoţească a continuat cu vizionarea unui film, care a facilitat înţelegerea tematicii alese pentru întâlnire. În continuare, a fost susţinută lucrarea „Sfinţii Martiri Brâncoveni, modele pentru creştinii persecutaţi astăzi“ de către părintele Daniel-Petronel Dosoftei de la Parohia Izvorul Muntelui. Prezentarea s-a bazat pe autenticitatea martiriului Brâncovenilor, conţinând o scurtă prezentare istorică, problematizarea cazului acestei familii de sfinţi şi imaginea generală a creştinismului cotidian, care plăteşte astăzi un greu tribut de sânge în diferite părţi ale lumii.
Întâlnirea a conţinut şi dezbateri pe marginea temei, luări de cuvânt ale unora dintre cei prezenţi şi îndemnuri din partea Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Teofan. Invitat şi participant la dialog a fost şi părintele Martin Lissmann, care a oferit o imagine corespondentă a Ortodoxiei germane în oglindă cu cea românească şi modul în care problemele de comunicare şi de experiere ale Ortodoxiei actuale poate fi susţinut în fiecare comunitate. (Preot Ştefan Zaharia)