Preoţii sfinţesc casele credincioşilor

Zilele acestea, din preajma marelui praznic al Botezului Domnului, preoţii din toate eparhiile ţării merg şi sfinţesc casele oamenilor, prin stropire cu apă sfinţită. Acest lucru se întâmplă o singură dată pe an, înainte de 6 ianuarie. Despre semnificaţiile acestei tradiţii a oferit mai multe informaţii pentru Radio TRINITAS părintele profesor doctor Nicolae Necula, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă "Justinian Patriarhul" din Bucureşti, citat de Agenţia BASILICA.

"Sărbătoarea Botezului Domnului, care este una dintre cele mai frumoase, mai aşteptate şi mai intens trăite de către credincioşi, este precedată de un obicei foarte frumos şi vechi, şi anume acela de a merge preoţii pe la casele credincioşilor cu apă sfinţită să le stropească locuinţele, pe ei înşişi şi lucrurile pe care le folosesc. Este o înnoire, am putea spune, a sfinţeniei care trebuie să pătrundă în casele şi în sufletele credincioşilor, este o pregustare a sărbătorii Bobotezei pe care credincioşii se pregătesc să o întâmpine şi este un semn al prezenţei lui Dumnezeu şi al sfinţeniei în casele lor", a explicat pr. prof. dr. Nicolae Necula. Părintele profesor a subliniat şi caracterul pastoral al acestor vizite ale slujitorilor bisericii la casele credincioşilor: "Această vizită pastorală este importantă şi foarte iubită şi primită de credincioşi, deoarece aceste vizite au deja un caracter sacramental sau sfinţitor. Preotul obişnuieşte să meargă cu apă sfinţită şi să binecuvânteze locuinţele, curţile şi pe cei care locuiesc în ele. Aceste vizite sunt intrate în tradiţia creştin-ortodoxă de secole şi au frumuseţea semnificaţiilor deosebită. Ele înseamnă o întâlnire a preotului cu credincioşii. Este o prezenţă a păstorului de suflete în viaţa credincioşilor care îl doresc, îl aşteaptă şi îl primesc în familiile şi în casele lor cu foarte multă dragoste. Preotul merge în calitatea lui de părinte sufletesc al parohiei să-şi viziteze credincioşii deoarece aceste vizite pastorale trebuie înţelese şi ca act liturgic, dar trebuie înţelese şi ca o posibilitate de cunoaştere a parohiei şi credincioşilor, precum şi o metodă de a instrui pe credincioşi în adevărurile de credinţă şi morală".