Preotul Cotenescu, cetăţean de onoare post-mortem

În cadrul ceremoniei oficiale găzduite sâmbătă, 20 iulie 2013, de Complexul turistic „Panoramic“ din Parcul Ştefănescu, Primăria Municipiului Câmpulung Muscel a acordat şapte titluri de cetăţean de onoare, pentru prof. univ. dr. Doina Banciu, prof. Lucian Bundoiu, fostul primar Gheorghe Oancea, ing. Constantin Dragomir, militarii activi răniţi în Afganistan Irinel Gheorghe Matei şi Ionuţ Claudiu Butoi şi  pentru preotul profesor muscelean Gheorghe I. Cotenescu, care a fost onorat post-mortem. 

 

În jur de 200 de persoane au luat parte la festivitatea al cărei amfitrion a fost dl primar Călin Andrei, asistat de oficialităţile care au propus personalităţile şi care le-au prezentat activitatea, după cum urmează: colonelul Mihai Căpraru, comandantul Garnizoanei, pentru cei doi militari răniţi prin detonarea unui dispozitiv exploziv improvizat, preotul Ştefan Ştefănescu, pentru Doina Banciu, părintele protopop Eugen Matei, pentru Gheorghe I. Cotenescu, secretarul Nicolae Ghinea, pentru Lucian Bundoiu şi Gheorghe Oancea, consilierul local Ionel State, pentru Constantin Dragomir. Pe rând, fiecare nou cetăţean de onoare al municipiului a prezentat câte un scurt laudatio. Ropote de aplauze au erupt în sală în momentul în care cei doi militari răniţi, cu modestie, s-au scuzat pentru nefamiliarizarea lor cu arma cuvântului, pricepându-se doar la mânuirea armelor de foc sub flamura tricolorului, în cadrul alianţei internaţionale împotriva terorismului. 

 

În calitate de nepot de fiică al preotului profesor Gheorghe I. Cotenescu, dl Ion-Gheorghe Petrescu a prezentat succint o parte a vieţii luminoase şi bogate în fapte a acestuia (1886-1965) în ogorul Domnului şi al Neamului, spre binele Bisericii şi al enoriaşilor, al Şcolii şi al Cetăţii. Iar pentru că preotul căpitan în rezervă Gheorghe I. Cotenescu a luat parte la întreaga campanie a Războiului de Reîntregire (1916-1919), la început în spitale militare de evacuare a răniţilor, ulterior fiind ataşat eroicului Regiment 9 Vânători condus de viitorul general Gheorghe Rasoviceanu, parcurgând împreună drumul „de la Nistru până la Tisa“ şi fiind decorat cu Ordinul „Coroana României“, între cei onoraţi cu acest prilej, numărul celor care au purtat şi poartă în continuare cu cinste uniforma militară se ridică în realitate la trei. Înţeleapta decizie a Consiliului local vizează astfel nişte repere morale certe, linii de forţă şi perspective viabile, inclusiv pentru tineri. Personalităţile onorate reprezintă domenii ale vieţii sociale în care tinerii pot performa, pot avea satisfacţii morale şi materiale: cercetarea ştiinţifică de vârf, cu numeroase aplicaţii practice,  învăţământul, sectorul construcţiilor, ce asigură o dezvoltare pe termen lung şi confort social, administraţia publică, menită să gospodărească eficient şi să influenţeze în bine viaţa cetăţenilor şi a mediului de afaceri, Armata, care oferă protecţie şi prestigiu, şi Biserica, ce contribuie la echilibrul necesar adaptării la condiţii de stres şi o cale dreaptă în viaţă prin credinţă şi respectarea tradiţiilor. La final, a precizat că din clipa în care a ajuns în Muscelul moşilor şi strămoşilor săi, legăturile preotului profesor Gheorghe I. Cotenescu pe multiple planuri cu Câmpulungul Basarabilor au devenit o permanenţă a vieţii sale. Din dorinţa de a exemplifica o carieră didactică ce a depăşit un sfert de veac (inclusiv profesoratul său în seminariile teologice din Câmpulung Muscel, Curtea de Argeş şi Cernica, Ilfov), în paralel cu o păstorire continuă de 52 de ani în Parohia Stoeneşti-Muscel, întreruptă doar de martirajul său în temniţele comuniste, vorbitorul a dăruit celor prezenţi câteva fragmente elocvente din mărturia unuia din sutele sale de ucenici, vrednicul de pomenire arhimandrit Iustin Pârvu (1919-2013):

 

„Îmi amintesc cu drag de frumoasele vremuri pe când eram elev la Seminarul de la Cernica, şi printre mulţi profesori deosebiţi, una dintre cele mai interesante figuri a fost şi îmi rămâne în memorie părintele profesor Gheorghe Cotenescu. Eu am îndrăgit mult muzica psaltică şi de aceea părintele profesor prezenta pentru mine un interes aparte, dar nu numai prin talentul său muzical, cât şi prin dăruirea sa faţă de elevi, sacrificiul pe care îl depunea în munca sa pedagogică. Era un om bun ca pâinea lui Dumnezeu, încât noi stăteam foarte relaxaţi şi nestresaţi la ora părintelui. Sărmanul părinte venea aşa de obosit, deoarece făcea naveta de la Târgovişte la Cernica, pornindu-se cu noaptea în cap de acasă, şi bucuria noastră era când drumurile erau înzăpezite şi maşinile nu străbăteau de la Pantelimon până la Cernica, fiind astfel scutiţi de oră. Aşa năstruşnici cum eram noi, părintele Cotenescu ne iubea pe toţi, şi în memoria mea rămâne ca o adevărata vioară a Ortodoxiei româneşti, care a mers până în cele mai sensibile tonuri muzicale, dar şi sufleteşti“.

 

Recompense binemeritate pentru toţi cei prezenţi acum printre noi, dar şi pentru cel care, împreună cu familia sa, a devenit un paria într-o societate dezumanizată, în urma faptului că, ajutându-i pe membrii Rezistenţei anticomuniste din Munţii Muscelului, conduşi de colonelul Gheorghe Arsenescu, preotul profesor Gheorghe Cotenescu a fost arestat de Securitate în martie 1949, anchetat cu sălbăticie 14 luni şi condamnat penal retroactiv în mai 1950, fiind cel mai vârstnic deţinut din lotul din care făcea parte şi elevul său, stareţul Pimen Bărbieru de la Schitul Cetăţuia-Negru Vodă. (Radu Petrescu)