Prima întâlnire din acest an a preoților de caritate din Arhiepiscopia Bucureștilor

În contextul Anului  omagial al pastorației și îngrijirii bolnavilor și al Anului comemorativ al tuturor Sfinților tămăduitori fără de arginți, la Institutul Clinic Fundeni din Capitală a avut loc joi, 18 ianuarie, întrunirea Cercului pastoral nr. 1 al preoților de caritate din Arhiepiscopia Bucureștilor.

Evenimentul a debutat prin săvârșirea Sfintei Liturghii, în Paraclisul „Sfinții Doctori Cosma și Damian” al instituției medicale, de către un sobor de preoți condus de părintele Alin Gabriel Nica, coordonatorul preoților de caritate din eparhie. Lucrările propriu-zise ale cercului pastoral au debutat apoi la Centrul de Excelență în Medicina Translațională al Institutului Clinic Fundeni. Discuțiile, coordonate alături de părintele Horia Nicolae Prioteasa, slujitor în lăcașul amintit, s-au bucurat de prezența mai multor cadre medicale. Împreună, cei prezenți au dezbătut modurile în care bolnavilor și aparținătorilor acestora li se poate oferi cea mai bună îngrijire trupească și, mai ales, duhovnicească.

„Astăzi s-a întrunit primul cerc pastoral din cadrul celor patru cercuri în care sunt împărțiți cei 62 de preoți de caritate din Arhiepiscopia Bucureștilor. Programul zilei a început prin săvârșirea Sfintei Liturghii. A urmat apoi prezentarea referatului intitulat «Sfinții Doctori Cosma și Damian: model de slujire și dăruire pentru cei suferinzi», susținut de părintele Rafael Florian Birtașu, slujitor la acest paraclis. În continuare a avut loc o sesiune de discuții libere în care personalul medical care a fost invitat a expus problemele pe care le întâmpină în perioada post-pandemică. Ideea principală a fost aceea că pacienții se simt acum mai însingurați și izolați decât înainte. S-a creat o răceală prin această pandemie, iar acum noi trebuie să fim prezenți în spitale și să avem o bună colaborare cu personalul medical, astfel încât pacienții să nu se mai simtă așa. După cum spuneau și medicii, există un prea puțin timp alocat pentru a fi prezent la patul bolnavului. Preotul poate substitui această lipsă a timpului personalului medical și poate veni să aline durerea celui aflat în suferință, pe patul de spital. O altă problemă remarcată este cea legată de modul în care preoții pot face cateheză în spital atât pentru personalul medical, cât și pentru pacienții și aparținătorii lor. S-a accentuat faptul că cea mai importantă metodă de a face cateheză este chiar prezența slujitorului. Prin simpla lui prezență, el poate aduce alinare celor aflați în spital, întărire celor care tratează bolnavii și poate să îi învețe pe cei tulburați sau aflați într-o stare confuză”, ne-a spus părintele Alin Gabriel Nica.

„După părerea mea, cea mai mare realizare de după Revoluție a fost apariția capelelor de spital și angajarea preoților de caritate, care ne ajută atât pe noi, salariații, cât și pacienții internați. Având în vedere că lucrez într-un domeniu chirurgical, apelez la preoți pentru spovedanie, pentru o binecuvântare înaintea operațiilor și nu numai. Pacienților le recomand să se roage pentru sănătatea și îndrumarea chirurgului sau a anestezistului, pentru că noi operăm, dar Dumnezeu vindecă. Pacientul care este spovedit și împărtășit vine la operație cu alt tonus față de unul care vine stresat și speriat de anestezie, de intervenție și de toate complicațiile de care îl informăm că pot apărea. Apelăm la preoți atunci când pacienții le solicită rugăciunea, în secții în care avem nevoie de întărire duhovnicească și nu numai. Este o colaborare bună. Ar trebui un pic mai multă implicare și din partea pacienților, să înțeleagă că prezența preotului alături de unul dintre ei nu înseamnă că acesta va muri. Înseamnă că va avea mai mult curaj în fața bolii și că vindecarea este ajutată de Dumnezeu”, a adăugat dr. Vanghelița Zogas, medic primar în chirurgie plastică și reparatorie.