Râvnitor întru slujire, cu dragoste faţă de Dumnezeu

Cântăreţul Nicolae Fercal, din parohia Paltinu, Protopopiatul Câmpulung Moldovenesc, a plecat la începutul acestui an în lumea veşniciei, la 82 de ani. A învăţat rânduielile sfintelor slujbe şi cântărilor bisericeşti, a fost un om harnic, iubit de consăteni, care şi-a iubit ţara şi credinţa ortodoxă.

În anul 1930, într-o zi de 6 august se naşte în familia Simeon şi Evdochia Fercal pruncul Nicolae, unul dintre cei şapte copii, care mai târziu va deveni cântăreţ bisericesc în satul natal. Şcoala generală absolvită în satul natal îi deschide dorul de studiu, duhovnicie şi hărnicie. De mic merge la biserică, împreună cu familia, îmbrăcat în port naţional. Îl atrag cântările de la strană şi se înscrie în corul bisericii. În perioada 1947-1950 face pregătire cu pr. Ioan Osadeţ, parohul satului, învăţând rânduielile slujbelor bisericeşti şi cântarea bisericească. În anul 1950 este încorporat ca militar la Satu Mare şi timp de trei ani va sluji ţara cu credincioşie. La sfârşitul lunii octombrie 1953 trece în rezervă şi se întoarce în familie. Ca orice tânăr dornic să-şi întemeieze o familie, în anul 1956 se va căsători cu Ecaterina Eudoşec şi prin darul lui Dumnezeu vor avea şapte copii.

După ce a venit din armată, a devenit cântăreţ bisericesc, formând şi un cor mixt. Diploma de cântăreţ bisericesc o va obţine de la Seminarul Teologic Ortodox al Mănăstirii Neamţ. Îndrăgind meseria de dulgher şi tâmplar, a învăţat cu multă râvnă încât a devenit un meseriaş vestit. Din primăvară şi până toamna târziu lucra ca dulgher, ridicând nenumărate case. În paralel cu cele amintite trebuia să-şi chivernisească bine şi gospodăria, să îngrijească pământul şi să realizeze venitul necesar pentru a-şi creşte cei şapte copii.

Preotul Victor Coca a reprodus această realitate atât de sugestiv prin cuvintele: „Omul acesta n-a avut timp liber niciodată. Toată săptămâna lucra de dimineaţă până seară, iar duminicile şi sărbătorile slujea lui Dumnezeu, fiind prezent la toate serviciile divine, iar după slujbe se întâlnea cu membrii corului pentru repetiţii“. Iubind muzica, a învăţat să cânte la fluier, la tilincă, la vioară, acordeon, solz, bucium şi trâmbiţă. A învăţat cursuri de muzică liniară şi instrument (acordeon) cu profesorul de muzică Gheorghe Şerban din Moldoviţa. Fiind dulgher şi tâmplar, a asigurat lucrări de întreţinere la vechea biserică, praznicar, clopotniţă şi împrejurimi. De asemenea, a lucrat la ridicarea noii biserici din bârne de brad, în timpul preotului Victor Coca. A lucrat multe zile benevol, pentru că se bucura să se ştie ctitor şi binefăcător. A executat lucrări de dulgherie şi tâmplărie la Biserica „Sfântul Ioan Botezătorul“ din Botoşani, unde slujesc din rânduiala lui Dumnezeu din anul 1988. După o viaţă de trudă şi slujire, în ziua de 2 ianuarie 2013 şi-a dat sufletul în mâna lui Dumnezeu. Slujba înmormântării a fost oficiată pe 8 ianuarie 2013 de un sobor de preoţi din Mitropolia Moldovei şi Bucovinei. La slujbă s-a rugat şi un grup de maici de la Mănăstirea Ciolpani din judeţul Bacău. Răspunsurile la strană au fost oferite de corul parohiei Paltinu şi de corul parohiei „Sfântul Ioan Botezătorul“ din Botoşani. (F.P.)