Rolul Ortodoxiei în dezvoltarea ştiinţei

Pentru a înţelege ce rol a jucat Ortodoxia în dezvoltarea ştiinţei, trebuie să analizăm mai întâi stadiul în care se afla ştiinţa înainte de apariţia creştinismului.

În Antichitate, lumea era dominată de religii politeiste, care adorau, în diferite forme, natura creată sau părţi ale ei. Aceste religii propovăduiau existenţa unor zei ai tunetului, ai soarelui, ai lunii, ai mării, ai focului, ai vegetaţiei şi ai altor lucruri create. În Extremul Orient, existau şi religii panteiste, care considerau că lumea în ansamblul ei ar fi o emanaţie a unei divinităţi impersonale.

În aceste condiţii, o cercetare ştiinţifică sistematică era practic imposibilă, deoarece un asemenea demers ar fi fost considerat o ofensă la adresa zeilor. Descoperirile erau rare şi aveau loc întâmplător, nu în urma unui studiu sistematic.

La apariţia creştinismului, partea cunoscută a lumii era deosebit de redusă, cuprinzând doar Britania, zonele din jurul Mării Mediterane şi a Mării Negre, precum şi Orientul Mijlociu, până în nord-vestul Indiei. Cea mai mare parte a lumii era încă neexplorată. Din dorinţa de a propovădui Evanghelia tuturor neamurilor, misionarii creştini au călătorit şi în zone care până atunci erau necunoscute, transformându-se astfel în veritabili exploratori. Cea mai importantă realizare geografică a lor a fost explorarea unor regiuni importante din nordul Europei, prin care au contribuit la o mai bună cunoaştere şi afirmare demografică a acestora.

Contribuţiile la dezvoltarea chimiei au fost de asemenea multiple şi variate, existând un număr semnificativ de studii cu privire la diverse substanţe şi reacţii chimice. Dintre toţi, considerăm că trebuie amintiţi doi savanţi de credinţă ortodoxă, care au revoluţionat acest domeniu: Lomonosov, care a combătut teoria flogistică, punând astfel bazele chimiei moderne, şi Mendeleev, părintele tabloului periodic al elementelor.