„Rugăciuni fierbinți au fost ascultate de Dumnezeu în istoria mântuirii”

În seara zilei de marți, 8 martie, slujba Pavecerniței Mari a fost săvârșită la Catedrala Patriarhală din Capitală de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. În cadrul slujbei a fost citită a doua parte a Canonului de pocăință al Sfântului Ierarh Andrei, Arhi­episcopul Cretei.

Credincioșii bucureșteni s-au adunat pentru a participa la rânduielile liturgice speciale oficiate la Catedrala Patriarhală cu prilejul începutului Sfântului şi Marelui Post. În a doua zi a Păresimilor, în cadrul Pavecerniței Mari, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a citit a doua parte a Canonului Mare al Sfântului Andrei Criteanul.

La finalul slujbei, ierarhul a rostit un cuvânt de învățătură plecând de la pasajul evanghelic lecturat (Matei 6, 1-13) ce ilustrează învăță­turile Mântuitorului Iisus Hristos despre săvârșirea faptelor bune și despre rugăciune, Acesta oferind ca model Rugăciunea Domnească. Preasfinția Sa a vorbit despre valoarea, rolul și importanța rugăciunii în viețile tuturor celor care doresc să Îl cunoască pe Dumnezeu și să se apropie de El, evidențiind și faptul că anul 2022 a fost dedicat rugăciunii: „Ar trebui să medităm la importanța și valoarea acesteia, chiar dacă se poate ca uneori să rămânem departe de adevărata rugăciune. Chiar dacă nu ne rugăm cât trebuie și cum trebuie, putem simți într-o zi o mare bucurie, atunci când închinăm din timpul nostru lui Dumnezeu, Cel care ne-a creat și care este pretutindeni. Dacă privim în istoria mântuirii, observăm rugăciuni fierbinți care au fost înălțate către Dumnezeu și ascultate de El. Au fost, însă, și rugăciuni care nu au ajuns înaintea jertfelnicului Său cel mai presus de ceruri”.

În continuare, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a oferit credincioșilor prezenți câteva exemple de rugători statornici, începând cu cei din perioada vechi-testamentară. Îndeosebi, ierarhul a vorbit despre regele Manase, a cărui rugăciune este rostită deseori în perioada Păresimilor: „În timpul Postului Paștilor, mai ales la slujba Pavecerniței Mari, ne întâlnim cu o preafrumoasă rugăciune, respectiv Rugăciunea de pocăință a regelui Manase. Domnia celui mai longeviv dintre conducătorii Regatului Iuda a cunoscut asasinate, vărsări de sânge, nedreptăți, legături cu vrăjitori și cu oameni idolatri. Regele Manase a avut chiar curajul de a așeza, în Templul din Ierusalim, idolul unei zeițe căreia unii din supușii săi i se închinau. Mai mult, a cerut ca numele lui Dumnezeu să fie șters din cărțile sfinte. Prin rânduiala Sa, regele a ajuns captiv în Babilon și, în starea deplorabilă în care se afla, și-a adus aminte de Dumnezeu, Cel pe care L-a ignorat în timpul domniei lui. Astfel, regele Manase a întocmit această rugăciune care arată multă smerenie și dorință de întoarcere și care vorbește despre păcatele lui pe care le numește «mai multe decât nisipul mării». Dumnezeu l-a iertat și l-a primit, iar Manase a trecut pragul acestei vieți în pocăință, cerând până la sfârșit iertare pentru nelegiuirile lui, chiar și după eliberarea din robie”.

Irmoasele și stihurile Canonului Mare au fost interpretate de Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române, în timp ce răspunsurile liturgice din slujba Pavecerniței Mari au fost oferite de membri ai Grupului psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale.