„Să hrăniţi şi pe alţii cu pâinea pe care o găsiţi în paginile prăfuite“

Un articol de: Bogdan Cronţ - 06 Feb 2013

Înalt Preasfinţitul Părinte Mitropolit Teofan a oficiat ieri o slujbă de sfinţire a sediului Arhivelor Naţionale Iaşi, mulţumind specialiştilor acestei instituţii pentru eforturile pe care le-au făcut pentru a readuce la Iaşi o parte importantă a arhivei Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, strămutată la Bucureşti acum 150 de ani, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Printre documentele recuperate de Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Iaşi se numără şi fondurile arhivistice mănăstireşti din Moldova, din secolele XVII, XVIII şi XIX.

În cursul anului 2012 a fost readusă la Iaşi o parte importantă a documentelor din arhiva Moldovei, care fuseseră mutate la arhiva centrală din Bucureşti în 1862, odată cu stabilirea acolo a capitalei Principatelor Române, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Important de menţionat este faptul că, printre documentele revenite la Iaşi şi găzduite acum de Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale, se numără şi fondurile arhivistice mănăstireşti din Moldova, din secolele XVII, XVIII şi XIX.

În semn de recunoaştere a acestei realizări importante, care facilitează studiul unor importante documente şi evenimente din istoria Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, ieri, Înalt Preasfinţitul Părinte Mitropolit Teofan a vizitat filiala ieşeană a Arhivelor Naţionale şi a oficiat o slujbă de sfinţire a sediului instituţiei, mulţumind specialiştilor de aici pentru efortul de a readuce la Iaşi o parte importantă a arhivei Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.

„Aveţi extraordinara ocazie de a putea atinge, la propriu, părticele din istoria noastră de acum cinci-şase sute de ani“

După slujba de sfinţire a instituţiei, oficiată de IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, în condiţiile în care actualul sediu al Arhivelor Naţionale Iaşi, construit în 1977, nu primise până acum această binecuvântare, Înaltpreasfinţia Sa a subliniat importanţa scoaterii la lumina prezentului a bogăţiilor şi exemplelor de spiritualitate românească autentică, din „paginile prăfuite, greu de descifrat, dar deţinătoare de tezaure“.

„În acest aşezământ destinat păstrării memoriei neamului nostru, suntem înconjuraţi de un adevărat tezaur. Vă pot spune că dumneavoastră, cei care lucraţi, care studiaţi zi de zi aici, sunteţi printre cei fericiţi. Departe de vâltoarea străzii, sunteţi în contact direct cu ceea ce românul a trăit odinioară şi aveţi extraordinara ocazie de a putea atinge, la propriu, părticele din istoria noastră de acum cinci-şase sute de ani şi de a intra în contact cu lumea de atunci. Avem cu toţii nevoie să cunoaştem cum au trăit strămoşii noştri, să vedem cum înţelegeau ei, atât de adânc şi de frumos, ce înseamnă neam, ce înseamnă familie, ce înseamnă legătura cu Dumnezeu, respectul pentru cei care i-au născut şi atenţia faţă de cei pe care i-au născut. Să înţelegem ce însemna pentru strămoşii noştri normalitatea care atât de mult s-a schimbat, din nefericire, în viaţa noastră de astăzi. Nu puţini dintre cei care ne înconjoară trăiesc, astăzi, cu senzaţia că vin de nicăieri, că stau niciunde şi că nu ştiu încotro se îndreaptă. Dumneavoastră, cei care mergeţi neobosiţi pe firul istoriei, ne daţi şansa să umplem golurile pe care le avem. Să vă dăruiască Dumnezeu bucuria întâlnirii cu lumea de odinioară şi cu oamenii ei minunaţi prin intermediul acestor arhive şi să faceţi în aşa fel încât să hrăniţi şi pe alţii cu pâinea pe care o găsiţi în paginile prăfuite, greu de descifrat, dar deţinătoare de tezaure spirituale“, le-a transmis IPS Teofan angajaţilor filialei ieşene a Arhivelor Naţionale.

La rândul său, directorul instituţiei, prof. dr. Florin Cântic, a mulţumit Mitropolitului Moldovei şi Bucovinei pentru preţuirea arătată activităţii discrete, dar aducătoare de atât de multe foloase, desfăşurată de specialiştii de aici.

„Pentru mine şi pentru colegii mei, momentul de astăzi este unul de răscruce, de reflecţie interioară şi de bucurie pentru faptul că lucrăm într-un mediu care păstoreşte urmele trecutului nostru cultural şi, în egală măsură, a trecutului nostru ortodox. Vă mulţumim pentru binecuvântarea pe care aţi adus-o asupra noastră prin sfinţirea acestei instituţii şi pentru preţuirea arătată pentru munca pe care o desfăşurăm aici. Noi vom veghea în continuare asupra trecutului, pentru ca lumina trecutului să nu rămână doar o piesă de muzeu, ci să fie parte din noi, parte din identitatea noastră românească şi să ne însoţească zilnic aşa cum se cuvine“, a spus prof. dr. Florin Cântic.

Cel mai vechi document din arhiva ieşeană datează de la 1372

La Serviciul Judeţean al Arhivelor din Iaşi se păstrează, în mare parte, documente aparţinând perioadelor veche, medievală şi modernă din istoria fostului stat al Moldovei. Cei aproximativ 17 kilometri de arhivă sunt împărţiţi în mai multe colecţii: documente, manuscrise, sigilii, planuri şi hărţi, stampe şi fotografii, plus colecţia „Ionescu Eduard“, un inginer ieşean care, timp de mai bine de jumătate de veac, a reuşit să adune cea mai mare colecţie de stampe şi cărţi poştale privitoare la oraşul Iaşi. Cele mai valoroase piese de arhivă găzduite aici sunt pergamentele din perioada secolelor XIV-XVIII, unele dintre ele adevărate opere de artă, scrise în paleografie slavonă sau greacă. „Printre cele mai vechi documente din arhiva noastră se numără un pergament de la 1372, un document comercial francez, dar şi cel mai vechi document scris într-o cancelarie românească, emis de Iuga Vodă la 1399“, precizează Mihai Mârza, consilier principal în cadrul Direcţiei Judeţene Iaşi a Arhivelor Naţionale.