Să nu ne fii tragică, moarte!

Zilele trecute, Iaşul a fost în atenţia opiniei publice naţionale din pricina unei tragedii provocate de un tramvai care nu s-a putut opri decât în câteva maşini şi un autobuz care aşteptau la semafor undă verde. A murit un om, alte victime sunt accidentate, vatmanul e anchetat pentru ucidere din culpă şi vătămare corporală. Cutremurător! Să stai în maşină liniştit, în cadrul unei coloane ordonată de culoarea roşie a semaforului, iar din spate să vină peste tine un vehicul cu forţa unui tanc. Aşa, pe neaşteptate.

Cum reacţionăm când auzim de astfel de nenorociri? Unii compătimesc pe cei implicaţi, alţii se bucură că nu sunt în locul lor sau se întreabă ce păcate îşi vor fi tras aceia, nu puţini sunt cei care refuză să audă astfel de ştiri. Puţini par a fi cei al căror prim gând este: "Puteam fi eu în locul lor!".

Interesant şi plin de tâlc e faptul că astfel de evenimente sunt prezentate şi în Sfânta Scriptură. Evanghelistul Luca ne relatează în capitolul 13 cum unii îi povesteau lui Iisus despre galileenii al căror sânge l-a amestecat Pilat cu jertfele lor. De asemenea, în aceeaşi discuţie a fost adusă şi drama a optsprezece inşi peste care s-a surpat turnul în Siloam. La fiecare dintre cele două tragedii prezentate, Mântuitorul atrage atenţia că cei care au pierit astfel nu erau mai păcătoşi decât ceilalţi confraţi ai lor. "Dar dacă nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel", continuă Domnul.

Nedumeriţi, ne putem întreba: cum adică, dacă nu ne pocăim înseamnă că vom sfârşi fie ucişi, precum galileenii, fie într-un accident tragic, precum ierusalimitenii aflaţi în preajma acelui turn? Dar noi vedem cum moare câte unul fără să se pocăiască, susţinând chiar până în ultima clipă că Dumnezeu nu există, iar moartea lui nu are nimic tragic. Unii mor în patul lor, înconjuraţi de cei dragi, eventual răpuşi de o boală incurabilă, dar nu ucişi precum cei amintiţi mai înainte!

Când Domnul zice că "toţi veţi pieri la fel" se referă desigur şi la faptul că moartea poate veni pe neaşteptate (iar astăzi accidentele rutiere, nu de puţine ori, sunt mortale), dar şi că dacă nu te pocăieşti, indiferent de modul în care mori, chiar şi la 99 de ani, sătul de viaţă, tot tragic este momentul în care păşeşti dincolo. Pentru că nu te-ai pocăit, nu te-ai întors cu faţa spre Dumnezeu, nu ţi-ai pregătit sufletul pentru despărţirea de trup, nici nu ai cum să primeşti altfel decât îngrozit pe cei care "cer de la tine sufletul tău" (cf. Luca 12, 20).

Cei împăcaţi cu Dumnezeu şi, implicit, cu semenii şi cu ei înşişi nu se mai sperie, ci văd moartea ca pe o uşurare, ca pe un prieten care vine să-i ducă într-un loc mai bun. Chiar şi dacă ar veni pe neaşteptate, într-un accident precum cel de la Iaşi, de zilele trecute, moartea nu mai e o tragedie, cel puţin nu pentru o persoană pregătită să moară oricând, aşa cum fiecare creştin (demn de acest nume) cred că şi este. Aşa că... să nu ne fii tragică, moarte!