Sărbătoarea Martirilor Brâncoveni, prilej de bucurie şi de speranţă pentru toţi românii

Doresc să adresez salutul meu călduros cu prilejul comemorării de astăzi, care are semnificaţii deosebite pentru istoria şi spiritualitatea românească: tricentenarul martiriului Sfinţilor Brâncoveni. Sărbătoarea aceasta are loc, nu întâmplător, într-un timp şi într-un loc de care viaţa Martirilor Brâncoveni este profund legată. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat anul 2014 Anul comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni în Patriarhia Română, iar Biserica „Sfântul Gheorghe“-Nou adăposteşte trupul Voievodului Martir Constantin Brâncoveanu, adus în ţară de către soţia sa, Doamna Maria, pentru a fi înmormântat în frumoasa ctitorie pe care voievodul a ridicat-o în capitala ţării.

Este un eveniment important pentru Biserica Ortodoxă Română, pentru credincioşii ortodocşi şi, fireşte, este un moment extraordinar de emoţionant pentru noi toţi, cei care am dorit să cinstim împreună memoria unui domnitor care a însemnat atât de mult în istoria noastră, în spiritualitatea şi cultura românească. Privind în urmă la ceea ce au dăruit Brâncovenii în istoria României, suntem invitaţi să reflectăm la exemplaritatea unui destin pe deplin asumat, în spiritul jertfei şi al credinţei mărturisitoare.

Cunoscut şi preţuit în întreaga Europă, Constantin Brâncoveanu şi-a asumat integral misiunea care i-a fost încredinţată, ca voievod al Ţării Româneşti. Într-o perioadă politică dificilă, la confluenţa dintre Răsărit şi Apus, Constantin Brâncoveanu a răspuns în egală măsură vocaţiei sale de om politic, dar şi de ctitor şi cărturar, împlinind în chip strălucit destinul domnitorului luminat, preocupat de artă şi cultură, asemenea marilor principi ai Renaşterii. De numele său se leagă numeroase ctitorii în frumosul stil brâncovenesc, Academia domnească din Bucureşti, înfiinţată la 1694, şcoli superioare şi biblioteci, care au devenit centre de cultură rivalizând cu cele din apusul Europei şi, nu în ultimul rând, tipărirea Bibliei de la Bucureşti, prima ediţie integrală a Sfintei Scripturi în limba română, echivalând cu un înalt act de cultură şi spiritualitate, prin care domnitorul a rămas în conştiinţa naţională. Această plurivalenţă a preocupărilor sale ne face să vorbim despre o epocă brâncovenească, înţelegând prin aceasta o perioadă de continuitate şi înflorire în spiritul unei unităţi care, cu siguranţă, a pregătit intrarea noastră în modernitate.

Suntem un popor cu numeroase modele demne de urmat. Noi, contemporanii, avem privilegiul de a-i cinsti cum se cuvine pe Brâncoveni şi, totodată, datoria de a încerca să le urmăm exemplul. Mă bucur că evenimentul de astăzi readuce în conştiinţa naţională una dintre cele mai strălucite figuri politice şi culturale din istoria noastră medievală. Destinul Brâncovenilor, încununat de moartea lor martirică la Constantinopol în anul 1714, dovedeşte forţa cu care un om a fost capabil să schimbe în bine destinul ţării sale, chiar cu preţul jertfei propriei vieţi şi aceleia a fiilor săi.

Curajul mărturisirii, fermitatea în apărarea adevărului şi a dreptăţii sunt condiţiile fără de care destinul unei comunităţi nu poate fi imaginat. Dacă noi toţi, mai ales tinerii prezenţi la comemorarea Brâncovenilor, vom înţelege şi vom asuma cu deplină responsabilitate această lecţie de viaţă, avem şansa să continuăm destinul pe care Voievodul Brâncoveanu l-a dorit pentru poporul său. Istoria evoluează, antrenându-ne în transformările ei, şi sunt convins că este necesar, mai mult ca oricând, să ne păstrăm fidelitatea faţă de reperele care ne pot orienta spre progres, spre modernizare, spre dezvoltarea potenţialului extraordinar de care dispunem.

Am încrederea că sărbătoarea de astăzi va fi un prilej de bucurie şi de speranţă pentru toţi românii şi pentru cei care, având respect pentru alegerea şi jertfa Martirilor Brâncoveni, vor păstra vie amintirea lor.

Traian Băsescu

Preşedintele României