Semnal editorial: Semnificaţia trupului în Ortodoxie

Cartea "Semnificaţia trupului în Ortodoxie" a cunoscutului autor ortodox de origine franceză Jean-Claude Larchet a fost lansată pe 2 noiembrie, la finalul Simpozionului Internaţional "Crezul niceo-constantinopolitan - Istorie, teologie şi spiritualitate", care a avut loc la Facultatea de Teologie Ortodoxă "Justinian Patriarhul" din Bucureşti, în prezenţa şi cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Bine pus în valoare din punct de vedere grafic de către Editura BASILICA a Patriarhiei Române, volumul de faţă nu este prima operă a autorului mai sus-menţionat, prezentată cititorilor români, domnul Jean-Claude Larchet, doctor în filosofie şi teologie, convertit la Ortodoxie, având mai multe scrieri deja publicate în limba română, abordând în special teme ale gândirii patristice. Semnificaţia trupului în Ortodoxie a apărut iniţial sub forma unui studiu publicat în anul 1996, fiind revizuit ulterior de autor şi relansat în 2009 cu titlul "Théologie du corps", la Paris. De traducerea variantei definitive a volumului s-a îngrijit monahia Antonia de la Mănăstirea "Acoperământul Maicii Domnului" a Centrului Mitropolitan Ortodox Român din Franţa.

Cele şase capitole ale cărţii, structurate ideatic, ca o cronologie a istoriei mântuirii, după cum ne arată Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în Cuvântul înainte, prezintă detaliat problema trupului din perspectiva antropologiei ortodoxe, punând admirabil în lumină valoarea şi preţuirea pe care creştinismul, în special Ortodoxia, le acordă trupului omenesc. În expunerea sa, autorul are drept principală sursă de inspiraţie învăţăturile Sfintei Scripturi şi ale Sfinţilor Părinţi, considerându-le ca fiind păstrătoare ale unei valori actuale şi de folos oamenilor, deoarece ne ajută să dăm un sens trupului nostru - considerat a fi un loc al contradicţiilor - într-o civilizaţie care, în această privinţă, şi-a pierdut reperele.

Principalul scop al acestei cărţi este de a demonstra importanţa deosebită pe care creştinismul, în special cel răsăritean, o acordă trupului, pornind de la concepţia asupra creaţiei sale, după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, trecând prin conceperea persoanei umane ca o uniune indisolubilă dintre suflet şi trup şi terminând cu reprezentarea vieţii viitoare, la care trupul este chemat să participe. În fine, după cum o arată capitolul central, al III-lea, valoarea trupului în Ortodoxie este confirmată de actul Întrupării, prin adoptarea sa de către Fiul lui Dumnezeu, Care l-a slobozit de slăbiciunile şi relele sale, pentru a-l face nestricăcios şi a-l meni vieţii veşnice.

(Alexandru Damian Anfile)