„Sfânta Cruce este semnul iubirii care învinge păcatul și moartea”

În Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învățătură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reședinței Patriarhale. Preafericirea Sa a explicat faptul că, în esență, Evanghelia acestei duminici ne arată că Sfânta Cruce este semnul iubirii care învinge păcatul și moartea.

Prefericitul Părinte Patriarh Daniel  a evidențiat profunda legătură dintre șarpele de aramă înălțat de Moise în pustie și Crucea pe care Mântuitorul Iisus Hristos S-a jertfit pentru mântuirea neamului omenesc: „Sfânta Evanghelie a Duminicii dinaintea Înălțării Sfintei Cruci face o legătură între șarpele care a fost înălțat de către Moise în pustie și înălțarea pe cruce a Domnului Iisus Hristos. Se știe că, în timp ce poporul evreu, eliberat din Egipt, traversa pustia, mulți oameni mureau fiindcă erau mușcați de șerpi veninoși. Atunci, Dumnezeu i-a poruncit lui Moise să înalțe pe lemn un șarpe de aramă, iar oricine privea la șarpele de aramă înălțat în pustie se vindeca, după cum ne spune Cartea Numerii, capitolul 21, versetele 1 și 5 până la versetul 9. Această vindecare miraculoasă a oamenilor care erau mușcați de șerpi era o preînchipuire a Crucii Domnului Iisus Hristos. În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: «Vezi legătura dintre acea preînchipuire și adevăr? Acolo, iudeii au scăpat de moarte, dar de una trecătoare. Aici, cei care cred scapă de moartea veșnică.» Acolo, șarpele atârnat pe lemn a tămăduit mușcăturile șarpelui. Aici, Iisus Cel răstignit a vindecat rănile pricinuite de șarpele inteligibil, adică de diavolul. Acolo a fost vindecat cel care a privit cu ochii aceștia trupești. Aici, cel care privește cu ochii minții leapădă toate păcatele. Acolo, cel care atârna pe lemn era de aramă, în formă de șarpe închipuit. Aici, trupul Stăpânului este pregătit de către Domnul. Acolo, un șarpe a mușcat și un șarpe a tămăduit. Tot așa și aici. O moarte a nimicit și o moarte a mântuit”.

În continuare, Patriarhul României a subliniat că Sfânta Cruce este semnul iubirii nesfârșite a lui Dumnezeu, iar jertfa lui Iisus Hristos reprezintă cea mai înaltă expresie a iubirii Sale pentru mântuirea oamenilor.

„În antichitatea politeistă sau păgână, crucea era un instrument de tortură și de ocară pentru răufăcători, dar Domnul Iisus Hristos a transformat crucea din instrument de ocară și de tortură în simbol al iubirii smerite și de Viață Făcătoare. Cum? Prin ascultarea Sa smerită față de Dumnezeu, până la moarte pe cruce. Așa cum ne spune Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Filipeni (2, 8) că Iisus «S-a făcut ascultător până la moarte și încă moarte de cruce». Domnul Iisus Hristos a biruit păcatul neascultării lui Adam și moartea, ca urmare sau plată a păcatului neascultării, iar prin învierea Sa din morți a arătat slava Crucii ca fiind slava iubirii Sale jertfelnice, sfințitoare și de viață dătătoare. De aceea cântăm noi în fiecare duminică: «Iată, prin Cruce a venit bucurie la toată lumea». Transformarea morții lui Hristos în biruința vieții veșnice înseamnă și transformarea Crucii din instrument de tortură și de ocară în semn de mântuire, de biruință și de viață veșnică. Evanghelia ne spune: «Căci Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică» (Ioan 3, 16). Însuși Domnul Iisus spune că nu L-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască prin El lumea. Așadar, înțelegem că Sfânta Cruce ne arată cât de mult a iubit Dumnezeu lumea prin Iisus Hristos. Sfânta Cruce este semnul iubirii nesfârșite. O iubire care respectă libertatea omului chiar și atunci când omul Îl roagă pe Dumnezeu sau Îl neagă pe Dumnezeu sau nu Îl primește. Crucea Domnului Iisus Hristos reprezintă iubirea lui Dumnezeu arătată oamenilor într-o lume plină de ură și de violență. Domnul Iisus Hristos a fost răstignit pe cruce ca urmare a invidiei, a urii și a violenței marilor cărturari și farisei, care Îl invidiau și Îl urau pe Iisus tocmai pentru că mulțimile Îl iubeau mai mult pe El decât pe ei. Credeau în Iisus și Îl urmau. La răstignirea Domnului Iisus Hristos au participat și păgânii, adică soldații romani care ocupaseră Țara Sfântă și se aflau sub autoritatea comandantului Ponțiu Pilat. Însă atât de mare a fost iubirea smerită și jertfelnică a Domnului Iisus, încât El nu a răspuns la ură cu ură, la răutate cu răutate, la violență cu violență, ci S-a smerit pe Sine și a răbdat umilința și suferința până la moarte și încă moarte pe cruce, destinată tâlharilor sau răufăcătorilor»”, a explicat Preafericirea Sa.

De asemenea, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat că Sfânta Cruce rămâne pentru veșnicie semnul iubirii jertfelnice, smerite și milostive a lui Hristos: „Crucea este semnul veșnic al iubirii jertfelnice, dăruitoare de sine, generoase și milostive. Aceasta înseamnă iubire jertfelnică, în trupul lui Hristos Cel înviat. Crucea este interiorizată prin Înviere. Rănile Lui sunt vindecate, dar nu sunt șterse urmele. Ceea ce arată că trupul lui Hristos Cel Înviat este trupul lui Hristos Cel Răstignit. Taina Crucii și a Învierii se arată în trupul Său. Și de aceea Crucea nu este doar semnul suferinței, ci este și semnul biruinței, al speranței. Când Crucea se înalță, ea arată deodată iubirea jertfelnică a lui Hristos, dar și puterea Învierii Lui. De aceea spunem: «Prin Cruce a venit bucurie la toată lumea», pentru că în interiorul iubirii jertfelnice, arătate pe cruce, se află puterea Învierii lui Hristos, cea dătătoare de viață. Semnele Crucii, deși vindecate, rămân veșnic prezente în trupul înviat și preaslăvit al Domnului Iisus Hristos, ca mărturie a iubirii Sale smerite și jertfelnice, pentru a dărui oamenilor învierea și slava vieții veșnice. De aceea, sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, ca și cinstirea Sfintei Cruci, este preaslăvirea iubirii smerite și jertfelnice a lui Hristos, Cel Răstignit și Înviat pentru mântuirea lumii. Astfel, Sfânta Cruce ne învață că Dumnezeu nu prețuiește iubirea posesivă și mândră, ci iubirea smerită și darnică sau milostivă, care deschide sufletul omului spre a-L iubi pe Dumnezeu și pe semenul său”.

În încheiere, Întâistătătorul Bisericii noastre a arătat că mesajul Evangheliei acestei Duminici ne descoperă în Sfânta Cruce taina iubirii dumnezeiești, care se dăruiește deplin pentru mântuirea omului. Crucea lui Hristos, unită cu slava Învierii, devine astfel semnul biruinței asupra păcatului și a morții, precum și izvorul nădejdii și al vieții veșnice

„Sfânta Cruce este lumină și binecuvântare pentru mântuirea oamenilor, deoarece este semnul credinței creștine, al comuniunii omului cu Iisus Hristos, Cel răstignit și înviat, biruitor prin iubirea mai tare decât păcatul și moartea. De aceea, creștinul vede în semnul Crucii semnul mântuirii, ca unire a omului cu Sfânta Treime, izvorul vieții și al iubirii veșnice, iar când spunem «Doamne, ajută-ne!», «Doamne, miluiește-ne!», «Doamne, mântuiește-ne!», creștinul se însemnează cu Sfânta Cruce, deoarece aceasta este, în același timp, semnul iubirii Preasfintei Treimi pentru lume și al credinței creștinului în Preasfânta Treime. Semnul Sfintei Cruci este și semnul iubirii lui Hristos pentru lume, dar și al întregii Sfintei Treimi pentru lume, pentru că toate cele făcute de Hristos s-au făcut împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt.(…) Biserica, lăcașul de închinare, este, în general, construită în formă de corabie, în semnul Crucii. Pe turla ei, ca pe catargul corabiei, se află înălțată Sfânta Cruce, care simbolizează iubirea jertfelnică a lui Hristos pentru lume, spre a trece pe oameni de la viața pământească, vremelnică, la viața cerească veșnică, în lumina, pacea și bucuria Preasfintei Treimi”.