Sfânta Scriptură în oglinda icoanelor şi din perspectiva artiştilor occidentali

▲ Luna aceasta, la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iaşi, este deschisă expoziţia „Sfinte Sărbători la Iaşi”▲ Punctul culminant al evenimentului îl constituie Zilele Universităţii „Al. I. Cuza”, care încep astăzi ▲ Expoziţia de icoane organizată de secţia Artă Sacră reprezintă „rezultatul strădaniilor studenţilor de a transmite, prin imagini, adevăruri ale credinţei ortodoxe”▲ „Şi prin vizibil se pot revela profunde trăiri spirituale, atunci când credinţa se întâlneşte cu arta şi devine un tot unitar”▲

Luna aceasta, la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iaşi, este deschisă publicului expoziţia de icoană nouă, proiecte murale şi miniaturi. Intitulată „Sfinte Sărbători la Iaşi”, expoziţia cu vânzare este deschisă zilnic, în luna octombrie, în sala T9 a facultăţii şi cuprinde lucrări ale actualilor sau foştilor studenţi ai secţiei.

„Oamenii care se adună în jurul sfinţeniei”

Organizatorii evenimentului sunt profesorii şi asistenţii secţiei Artă Sacră ai Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iaşi. Printre aceştia, enumerăm pe doamna conf. dr. Nicoleta Melniciuc-Puică, şef catedră, lect. dr. Merişor Dominte, lect. dr. Stelian Onica, asist. drd. Vasile Tudor, asist. drd. Iuliana Gavril, asist. drd. muzeograf I Mihail Voicu, asist. Bogdan Cojocea, lect. dr. Elena Ardelean, cercetător I dr. Adriana Ioniuc, conf. dr. Mariana Mustaţă, asist. univ. Mina Moşneagu, laborant Angela Leonte.

Prin această iniţiativă, organizatorii doresc să marcheze sărbătorile lunii octombrie, Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi (14 octombrie) şi Sfântul Dimitrie, izvorâtorul de mir (26 octombrie), punctul culminant al evenimentelor fiind Zilele Universităţii „Al. I. Cuza”, care încep astăzi, 20 octombrie. „Luna octombrie este, pentru Iaşi, o lună a sărbătorilor religioase şi laice. Începute prin hramul Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iaşi, continuate cu prăznuirea Sfântului Dimitrie, Izvorâtorul de mir, sărbătorile se extind şi prin Zilele Universităţii «Al. I. Cuza». Aceste momente festive sunt, în fiecare an, prilej de manifestare a bucuriei oamenilor care se adună în jurul sfinţeniei. Sunt, totodată, şi un prilej de manifestare a bogăţiilor spirituale ce-i uneşte pe credincioşi şi a dorinţei de comuniune şi comunicare pe care localnicii şi pelerinii o exprimă cu prisosinţă”, ne-a declarat lect. dr. Merişor Dominte.

Cei care au expus lucrările în cadrul expoziţiei „Sfinte Sărbători la Iaşi” sunt absolvenţi ai facultăţii sau studenţi ai secţiei Artă Sacră, la cele trei secţii: pictură bisericească, restaurare carte-document sau restaurare icoană. Printre aceştia îi enumerăm pe Dănilă Tudor, Gască Răzvan, Nemţoi Ana Maria, Pâslău Cristian, Popescu Oana, Răşcanu George, Rusu Andrei, Sofragiu Petru, Tofan Vasile (absolvenţi ai facultăţii) şi Ciobotariu Constantin, Dobrean Vasile, Vasiloaia Monica, Istrate Ciprian, Crâncăială Roxana, Florişteanu Catinela (studenţi anul IV).

Prin imagini se pot transmite adevăruri ale credinţei

Necesitatea unor asemenea activităţi cultural-religioase vine să răsplătească eforturile studenţilor de la secţia Artă Sacră care, prin aceste expoziţii, ating un nivel de performanţă a studierii ce îi poate ajuta în perspectiva evoluţiei postuniversitare. „Aceste expoziţii prezintă, de fiecare dată, noi rezultate ale strădaniilor de a transmite, prin imagini, adevăruri ale credinţei ortodoxe în aşa fel încât sufletele celor care privesc exponatele să simtă că şi prin vizibil se pot revela profunde trăiri spirituale, atunci când credinţa se întâlneşte cu arta şi devine un tot unitar. Valoarea lucrărilor expuse de noi vorbeşte şi despre importanţa şi necesitatea prezervării şi îmbogăţirii patrimoniului cultural-religios. În realitate, pictura bisericească este cea mai dificilă, este pictura care te duce către transcendere. În pictura ortodoxă nu vei vedea stările care se observă în pictura occidentală: acea gesticulaţie largă, toată gama de expresivitate - mânie, bucurie, tristeţe, ură ş.a.m.d. -, ci este această discreţie şi esenţializare. Chipurile sfinţilor sunt extrase din realitate. Chiar dacă există o uşoară încruntare, chiar dacă există un uşor zâmbet, totul este foarte discret şi nu este dus către exacerbare. Pictura occidentală este patetică. Acolo, răstignirea este plină de sânge, cu tot felul de gesturi, pe când în iconografie, şi vorbim aici de iconografia ortodoxă, Iisus Răstignit nu este un Iisus mort, ci este un Iisus care capătă viaţă; la orice răstignire nu vei vedea un mort, ci este pur şi simplu ca un corp adormit”, ne-a mai spus dna lect. dr. Merişor Dominte.

Simbolistica cromatică în realizarea icoanelor

Reprezentările iconografice de mai sus sunt scene din viaţa Sf. Cuv. Teodora de la Sihla, creaţii proprii (n.r. - nu sunt preluări prin copierea altor modele) realizate după „tipicul” Erminiei bizantine. Icoana, realizată de Popescu Oana, absolventă a Secţiei Artă Sacră, este o compoziţie reprezentând chipul Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla încadrat de scene din viaţa sfintei. „La această icoană, cromatica este foarte interesantă, ea fiind adaptată la relaţia roşu-verde. Simbolistica roşului şi a verdelui în ortodoxie diferă în funcţie de particularitatea fiecărei icoane. Roşul, în general, exprimă dragostea, iubirea, iar verdele este culoarea credinţei, a pietăţii, foarte multe persoane sfinte fiind reprezentate înveşmântate în această culoare. Ca şi combinaţie (n.r. - dintre galben şi albastru), verdele are, iarăşi, o semnificaţie deosebită: albastrul - culoarea celestă, iar galbenul - lumina necreată”, ne-a explicat lect. dr. Merişor Dominte.

Michel Quenot, în lucrarea „Icoana - fereastră spre absolut”, face o analiză a culorilor folosite în pictarea icoanelor: „Culorile, fiice ale luminii, insuflă formei suflet şi deplinătate. (...) În iconografia bizantină, culoarea - care nu este doar un element decorativ, joacă un rol important. Fiind în felul ei un limbaj, ea tinde să exprime lumea transcendentă. Prin asocierea culorilor, icoanele ajung să traducă, dincolo de realitatea obiectului, un mesaj profund, spiritual.”

ATLAS BIBLIC

„Frumuseţea va mântui lumea”, spunea Dostoievski. Impactul frumosului asupra simţurilor omului, în cele din urmă asupra sufletului său, care se orientează în mod firesc spre Dumnezeu, izvor al oricărei frumuseţi şi dătător de viaţă, s-a manifestat în istorie în moduri diferite. (un documentar bogat în ilustraţii în pagina 9 a ziarului Lumina de astăzi)

„Omul, însetat de frumuseţe”

Michel Quenot spune, parafrazându-l pe Paul Evdochimov, că „omul este însetat de frumuseţe”. „Dacă omul caută frumuseţea, aceasta este posibilă pentru că el este scăldat în lumina ei, pentru că în însăşi natura lui, omul este sete de Frumuseţe şi de chipul Său!”, scrie teologul Paul Evdochimov. Spre deosebire de lucrările artistice, despre care vom vorbi mai jos, prezentând câteva dintre ele, frumuseţea icoanei nu stă în primul rând în fineţea desenului (cuvântul iconograf înseamnă „scriitor de imagine” şi nu „pictor”), ci în armonia care se degajă din întreg. „Ea este rezultatul unei lungi tradiţii unde meditaţia şi o minuţioasă elaborare merg mână-n mână”, afirmă Michel Quenot.

Proiecţiile artistice care vor să reprezinte diverse episoade sau personaje ale Sfintei Scripturi, întorcând spatele tradiţiei bizantine, cea care se continuă astăzi prin tradiţia icoanei, a trecut printr-un proces de desacralizare, deschizând calea laicizării. „Arta transcendentului dispare, iar dacă icoana e orientată spre privitor, deschisă spre el, o operă de artă desacralizată devine un simplu tablou care îşi trăieşte propria sa viaţă; scenele se desfăşoară fără să se ţină cont de cel care contemplă. Viziunea subiectivă asupra artei opreşte integritatea în misterul liturgic. Emotivitatea înlătură comunitatea duhovnicească. Limbajul sacru al simbolurilor se pierde”, spune Michel Quenot.