Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a analizat în şedinţa de lucru din zilele 28-29 decembrie raportul pentru canonizarea Sfântului Mucenic Efrem cel Nou propus de preşedintele Departamentului de relaţii externe al Patriarhiei Moscovei, Mitropolitul Ilarion de Volokolamsk, şi a hotărât introducerea sa în calendarul ortodox rus, stabilind ca sărbătoarea în cinstea sfântului să aibă loc în fiecare an pe 5 mai (18 mai în calendarul rus), ziua în care sfântul a suferit martiriul. Sfântul Mucenic Efrem cel Nou s-a născut pe teritoriul actualei Grecii, pe 14 septembrie 1384. La vârsta de 14 ani a mers la Mănăstirea "Buna Vestire" de pe "Muntele Neprihănitei", aproape de Atena, unde a petrecut 27 de ani. Pe 14 septembrie 1425, mănăstirea a fost distrusă de turci, iar călugărul Efrem a fost luat captiv. Timp de opt luni a fost torturat pentru a-l face să se lepede de Hristos. Pe 5 mai 1426, el a fost crucificat cu capul în jos pe un copac, apoi bătut până la moarte. Moaştele sfântului au fost găsite la 3 ianuarie 1950. Pe 2 mai 2011, Sfântul Sinod al Patriarhiei de la Constantinopol l-a canonizat Sfântul Sfinţit Mucenic Efrem cel Nou.
De sărbătoarea Nașterii Domnului, ierarhii din eparhiile Mitropoliei Munteniei și Dobrogei au săvârșit Sfânta Liturghie la catedralele eparhiale, rugându‑se alături de credincioșii prezenți în număr mare. Cu acest prilej, au rostit cuvinte de învățătură în care au arătat importanţa actului întrupării și Nașterii Fiului lui Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor.
În Biserica Ortodoxă, în ziua ce urmează praznicului Nașterii Domnului este cinstită cea prin care Fiul veșnic al lui Dumnezeu a intrat în lume ca om, anume Preasfânta Fecioară și de Dumnezeu Născătoarea Mar
Marele praznic al Nașterii Mântuitorul Iisus Hristos a fost sărbătorit și la Paraclisul Catedralei Naționale joi, 25 decembrie, printr-un program liturgic special. Cu această ocazie, Preasfințitul Părinte
Marea sărbătoare a Întrupării Mântuitorului Hristos, Nașterea Domnului, a adunat sute de persoane la Catedrala Mitropolitană din Iași, care au luat parte la slujba de Crăciun. Sfânta Liturghie a fost
.jpg)
Duminica dinaintea Nașterii Domnului (a Sfinților Părinți după trup ai Domnului) Matei 1, 1-25 Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe
„Zis-a Domnul pilda aceasta: Era un om oarecare stăpân al casei sale, care a sădit vie; a împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit un turn şi a dat-o lucrătorilor, iar el a plecat departe.
În zilele acelea, Ștefan, fiind plin de har și de putere, făcea minuni și semne mari în popor. Și s-au ridicat unii din sinagoga ce se zicea a liberților și a cirenenilor și a alexandrinilor și a celor din
Domnul nostru Iisus Hristos, după săvârşirea tainei mântuirii noastre, înălţându-se la cer, şi pe Sfântul Duh, Care de la Tatăl purcede trimiţându-L în limbi de foc, iar Biserica cea dintâi începând a
Sfântul Ambrozie al Milanului, Scrisori, scrisoarea a XXXVII-a, 5; 19, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 53, pp. 172, 175 „Înțeleptul nu este înfrânt de teamă, nu se schimbă în fața
Există între colindele românești, pe care le ascultăm cu multă plăcere în această perioadă a anului, unul care începe cu următoarele versuri: „Dacă în fiecare zi, Crăciunul ar veni, ce bucurie ar fi!”
Crăciunul este ziua plină de lumină, în care sărbătorim Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos. Fiul lui Dumnezeu născut din veci din Tatăl Se naşte în timp din Preasfânta Fecioară Maria, pentru ca pe noi să ne mântuiască. În fiecare an la 25 decembrie noi prăznuim împărăteşte această mare taină ce ni s-a descoperit în peştera din Betleem, în urmă cu 2.000 de ani: Hristos Domnul, Fiul lui Dumnezeu Cel „născut fără stricăciune din Tatăl mai înainte de veci, şi mai pe urmă din Fecioară întrupat mai presus de fire”, pentru noi Se naşte ca „Prunc Tânăr”, ce este „Dumnezeu, Cel mai înainte de veci”.
În fiecare an, în ultima zi a lunii noiembrie, Biserica îl pomenește pe Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat de Domnul Hristos la misiunea de propovăduire a cuvintelor Sale veșnice. În mod deosebit,
