Sfinţenia este haina şi hrana sufletului

Obştea Mănăstirii „Sfânta Maria“-Techirghiol, stavropighie patriarhală, şi credincioşii găzduiţi în baza de tratament balnear a mănăstirii au avut bucuria de a-l avea în mijlocul lor pe Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. În cadrul Sfintei Liturghii săvârşite de către Preasfinţitul Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, Patriarhul României a rostit un cuvânt de învăţătură în care a explicat înţelesurile duhovniceşti ale Evangheliei după Sfântul Apostol Matei, despre grijile vieţii.

Preafericirea Sa a arătat că Sfânta Evanghelie din Duminica a III-a după Rusalii ne arată sensul adevărat al vieţii creştine şi modul în care trebuie să trăim viaţa ca oameni liberi din punct de vedere spiritual. Referindu-se la cuvântul Mântuitorului Iisus Hristos „Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat“ (Matei 6, 22-23), Preafericirea Sa a explicat că prin ochi se înţelege, în sens duhovnicesc, mintea sau conştiinţa omului: „Dacă mintea sau conştiinţa omului este curată, atunci toată viaţa omului este curată şi toate cele săvârşite de el se luminează. Dacă, însă, conştiinţa este întunecată de patimi egoiste, de răutate, de multe rele făcute altora, atunci viaţa întreagă se întunecă. Mântuitorul mai arată că unii oameni sunt prea absorbiţi de grijile pământeşti. Aproape toată energia şi tot timpul lor sunt consumate pentru a dobândi hrană, băutură şi îmbrăcăminte, astfel încât omul nu poate să se mai gândească la rostul vieţii pe pământ. De aceea, El atrage atenţia asupra faptului că, aşa după cum păsările cerului nu seamănă şi nu seceră, dar trăiesc totuşi, prin grija lui Dumnezeu, şi după cum crinii câmpului nu torc, dar sunt îmbrăcaţi într-o frumuseţe mai mare decât îmbrăcămintea lui Solomon, tot aşa şi omul trebuie să se gândească mai întâi la iubirea părintească a lui Dumnezeu, Care are grijă de fiecare om. Cu alte cuvinte, Hristos Domnul ne arată că trebuie să ne gândim mai întâi la Dumnezeu Care a creat lumea şi, dacă El are atâta grijă faţă de toată natura, cu atât mai mult are grijă faţă de fiinţele create după chipul Său şi chemate la asemănare cu El şi la viaţă veşnică în Împărăţia cerurilor“.

„Hristos Domnul ne cheamă la activitate, nu la pasivitate“

Patriarhul Bisericii noastre a mai arătat că grija pentru mâncare, băutură şi îmbrăcăminte nu trebuie să paralizeze viaţa noastră spirituală printr-o preocupare obsesivă de bunurile materiale, ci să purtăm grijă mai întâi de sufletul cel nemuritor, adică, să căutăm viaţa cea veşnică netrecătoare, care este comuniunea omului cu Dumnezeu: „Hristos Domnul ne cheamă la activitate, nu la pasivitate. Evanghelia de azi (n.r. ieri, 15 iulie) nu e o îndemnare la lene, la nepăsare, la pasivitate, ci are alt scop, şi anume eliberarea omului de tirania grijilor excesive pentru viaţa biologică pământească, astfel încât omul să fie mai întâi liber, să manifeste iubirea sa faţă de Dumnezeu în rugăciune şi iubirea faţă de aproapele prin fapte bune. Obsesia faţă de lucrurile materiale trecătoare devine o robie“, a spus Preafericirea Sa. Patriarhul României i-a îndemnat pe credincioşii prezenţi să caute în viaţă mai întâi ceea ce este netrecător şi veşnic. „Şi hrana, şi băutura, şi îmbrăcămintea sunt toate lucruri trecătoare. Se consumă, sunt perisabile, iar îmbrăcămintea se uzează şi se rupe, însă ceea ce rămâne veşnic este ceea ce a adunat omul în sufletul său ca lumină prin legătura cu Dumnezeu, prin rugăciunile de dimineaţă, de prânz şi seară, prin citirea Sfintelor Scripturi, prin împărtăşirea cu Sfintele Taine şi prin toate faptele cele bune. Aceasta este haina sufletului şi hrana lui: sfinţenia, care vine din legătura permanentă a omului cu Dumnezeu“.

La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a felicitat pe maica stareţă Lucia Roşu şi întreaga obşte monahală pentru activitatea socială şi misionară pe care o desfăşoară în sfânta mănăstire şi a dăruit un set de cărţi de cult şi de teologie pentru Sfântul Altar şi pentru biblioteca aşezământului monahal.