Simptome şi diagnostic în arteriopatia obliterantă

Arteriopatia obliterantă, denumită impropriu şi arterită, este o boală a arterelor, care determină reducerea progresivă a diametrului acestora, având drept consecinţă scăderea fluxului sanguin spre ţesuturi.

Boala este mai frecventă la persoanele în vârstă (cei trecuţi de 60 de ani), mai întâlnită la bărbaţi decât la femei şi mai frecventă la nivelul membrelor inferioare decât la membrele superioare.

Debutul bolii este simptomatic pentru o lungă perioadă de timp, mai ales la persoanele sedentare. Treptat, lumenul arterelor se îngustează şi apare durerea, care, în fazele iniţiale, este resimţită ca o crampă musculară, ce se resimte la anumite grupe musculare, cel mai frecvent la nivelul gambei, dar şi la nivelul şoldului, fesei şi al piciorului. Caracteristic pentru durere este că apare la efort, se repetă în timpul mersului şi se ameliorează sau dispare la scurt timp după încetarea efortului.

Severitatea durerii depinde de sediul îngustării arteriale, de numărul vaselor ce duc sânge mai jos de zona afectată (adică de dezvoltarea circulaţiei colaterale), dar şi de intensitatea efortului fizic.

La început, durerea apare la intervale mari, în timpul mersului, dar, pe măsură ce boala avansează, simptomul principal (durerea) apare din ce în ce mai des.

Pacienţii cu boală avansată de arteriopatie obliterantă mai pot fi prezenta şi următoarele simptome: furnicături, amorţeli, senzaţie de răceală.

Pe măsură ce boala avansează, durerea apare şi în timp de repaus fizic. La nivelul degetelor şi piciorului este mai accentuată noaptea şi se ameliorează prin menţinerea picioarelor atârnate la marginea patului. Mai târziu, durerea devine permanentă şi intensă, ceea ce face ca somnul să fie perturbat. În această etapă a bolii apar modificări de culoare a tegumentului extremităţilor, care devin cianotice, apar răni şi chiar cangrene.

Arteriopatia obliterantă este cauzată cel mai frecvent de ateroscleroză, care înseamnă depunerea de grăsimi la nivelul peretelui arterelor, ceea ce duce la îngustarea acestora până la obstrucţia lor.

Ateroscleroza începe de la vârsta tânără, avansează în timp, fără ca persoana respectivă să prezinte simptome de boală.

Diagnosticul de arteriopatie obliterantă este, de multe ori, uşor de pus, chiar de la prima consultaţie, când pacientul îşi expune simptomatologia. Tot la prima vizită se poate calcula indicele gleznă-braţ, care reprezintă raportul dintre tensiunea sistolică de la nivelul membrelor inferioare şi al celor superioare.

Medicul specialist poate efectua ecografia Doppler vasculară, care vizualizează anatomia arterelor şi localizarea îngustărilor. Această examinare este o metodă neinvazivă, nedureroasă, neiritantă şi care se poate repeta.

În stadiile avansate ale bolii, când se evaluează severitatea şi localizarea îngustării arteriale, se recomandă arteriografia, care este o procedură neinvazivă, efectuându-se în condiţii de spitalizare şi sub strictă supraveghere medicală.

În rubrica de săptămâna viitoare vă vom prezenta metodele de tratament recomandate în această afecţiune.