Sinaxă monahală în Eparhia Buzăului și Vrancei

Un articol de: Pr. Dragoș Olteanu - 04 Aprilie 2025

Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ciprian a prezidat joi, 3 aprilie, sinaxa stareților, starețelor, egumenilor, egumenelor și duhovnicilor de la mănăstirile și schiturile Eparhiei Buzăului și Vrancei, desfășurată în Aula Brâncovenească a Palatului Arhiepiscopal din municipiul Buzău.

Alături de Înaltpreasfinția Sa, la prezidiu s‑au aflat: pr. Marian Gegea, vicar administrativ eparhial, arhim. Sofian Ardelean, exarhul așezămintelor monahale din județul Vrancea, și protos. Veniamin Anghel, exarhul așezămintelor monahale din județul Buzău.

În cuvântul de deschidere, Părintele Arhiepiscop Ciprian a vorbit despre importanța monahismului în Biserică și despre rolul esențial pe care îl au călugării și călugărițele în păstrarea și mărturisirea dreptei credințe. Totodată, chiriarhul locului a evidențiat semnificația deosebită a anului 2025, care a fost proclamat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept Anul omagial al Centenarului Patriarhiei Române și Anul comemorativ al duhovnicilor și mărturisitorilor ortodocși români din secolul al XX‑lea. În acest context, ierarhul a subliniat contribuția monahilor la dezvoltarea spirituală și culturală a Bisericii noastre, amintind faptul că, de‑a lungul veacurilor, mulți cuvioși părinți s‑au remarcat prin trăirea lor înaltă, prin povățuirea credincioșilor și prin curajul de a mărturisi credința în vremuri de prigoană. De asemenea, Înaltpreasfinția Sa i‑a îndemnat pe toți cei prezenți să se inspire din exemplul vrednicilor înaintași ai monahismului românesc, pentru ca mănăstirile să rămână focare de lumină, rugăciune și sfințenie în viața Bisericii și a societății contemporane.

Ședința a continuat cu prelegerea intitulată „Monahismul românesc la vreme de Centenar al Patriarhiei Române - provocări, perspective și personalități duhovnicești”, care a fost susținută de ieromonahul Porfirie Însurățelu, secretar al mănăstirii buzoiene Ciolanu. În cadrul expunerii, tânărul ieromonah a realizat o incursiune istorică în evoluția monahismului românesc, abordând trei etape distincte: perioada interbelică, perioada comunistă și perioada de după 1990. Părintele Porfirie a amintit situația mănăstirilor și schiturilor de la Curbura Carpaților în perioadele respective, aducând în atenție chipuri de monahi îmbunătățiți care s‑au nevoit în aceste vetre de spiritualitate.

Ultima parte a sinaxei a fost dedicată dezbaterii unor probleme administrative, liturgice și duhovnicești întâlnite în așezămintele monahale.