Slujire arhierească în parohia vasluiană Novaci

În Duminica a 2-a după Rusalii (a Sfinţilor Români), Preasfinţitul Părinte Ignatie, Episcopul Huşilor, a săvârşit Sfânta Liturghie în Parohia Novaci, Protopopiatul Huşi, informează Biroul de presă al eparhiei.

Credincioşii Parohiei Novaci, judeţul Vaslui, au avut bucuria de a-l avea în mijlocul lor, duminica aceasta, pe Preasfinţitul Părinte Ignatie, Episcopul Huşilor, care a slujit Sfânta Liturghie şi a rostit un cuvânt de învăţătură. Preasfinţia Sa a vorbit despre chemarea de a-L urma pe Dumnezeu, pe care El o adresează fiecăruia dintre noi şi despre maniera în care o putem împlini într-un chip autentic.

„«A merge după Hristos» nu înseamnă altceva decât a trăi viaţa lui Hristos, a călca pe urmele Lui, în sens spiritual. Apostolii au fost chemaţi la misiunea de a-şi asuma viaţa lui Hristos. Este ceea ce facem şi noi atunci când iubim pe cineva foarte mult. Ne vine foarte uşor să îl urmăm, să ţinem cont de vorbele şi cuvintele lui. Ne este foarte simplu ca inima noastră să fie atentă la tot ceea ce ne spune persoana pe care o iubim, încât conţinutul vieţii celuilalt devine conţinutul vieţii noastre. Trăim viaţa celui pe care îl iubim, fără să depunem nici un efort. Toată simţirea şi gândirea noastră sunt îndreptate spre acea persoană. Acest lucru înseamnă a urma pe cineva, a ţine cont de ceea ce spune, a ne asuma modul lui de vieţuire, de gândire şi de raportare la tot ceea ce este în jur. Apostolii au fost chemaţi ca viaţa lui Hristos să devină viaţa lor”.

Totodată, Preasfinţia Sa a insistat asupra disponibilităţii de care ar trebui să dăm dovadă, fiecare, în relaţia cu cei din jur, ca reflex al che­mării pe care Dumnezeu ne-o face: „Mai întâi noi, slujitorii Bisericii, trebuie să fim, cu adevărat, «pescari de oameni». Să putem să dăm sens vieţii oamenilor, prin cuvântul pe care îl rostim, prin atitudinea şi exemplul vieţii noastre, prin bunătatea de care ar trebui să dăm dovadă. Toţi cei care suntem botezaţi suntem chemaţi să devenim apostoli, fiecare prin ceea ce face. Să-i învăţăm pe cei din jur binele. Să vestim credinţa în Dumnezeu, aşa cum o găsim în Evanghelie, şi să avem puterea ca, prin cuvântul şi fapta noastră, să putem măcar să diminuăm din suferinţa oamenilor. Ar fi minunat să căutăm, pe cât ne stă în putinţă, să nu îi rănim pe cei din jur prin vorbele noastre, prin faptele şi atitudinile noastre.

Nu ştim nici unul dintre noi câte suferinţe şi dureri poartă un om în inima sa. Le știu el și Dumnezeu. Când ţi se deschide şi îţi povesteşte sufletul său, îţi dai seama câtă suferinţă poartă. Rămâi surprins când vezi câte dureri - pe care nu le realizezi la o primă întâlnire - poartă în el omul.