Slujire arhierească și hirotonie într-o biserică bucureșteană

În Duminica a 29-a după Rusalii, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, a poposit în biserica Parohiei Kretzulescu din sectorul 1 al Capitalei, unde a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie înconjurat de soborul de slujitori al sfântului lăcaș.

În prezența unui mare număr de credincioși, alături de ierarh s-a rugat la Sfânta Liturghie un sobor de clerici din care au făcut parte părintele Victor Lucian Georgescu, parohul bisericii și protopop al Protoieriei Sector 1 Capitală, părintele Valer Ulican, protopop al Protoieriei Sector 5 Capitală, părintele prof. dr. Vasile Răducă, arhidiaconul Alexandru Bordea, consilier patriarhal, precum și alți slujitori.

În predica rostită, ierarhul a evidențiat învățăturile duhovnicești care se desprind din Evanghelia duminicală a vindecării celor zece leproși (Luca 17, 12-19): „Darul vindecării a fost prea mare, aproape nesperat, pentru cineva aflat într-o asemenea suferință. De aceea, și întoarcerea, și recunoștința s-ar fi cuvenit să fie pe măsură. Observăm că în timpul lucrării Sale de propovăduire a Evangheliei, Mântuitorul nu a așteptat laudă de la cineva. De multe ori, Mântuitorul le-a spus celor vindecați să nu zică nimănui nimic, insistând pe păstrarea tainei. De această dată, observăm că Domnul a fost mâhnit de atitudinea celor nouă, fiindcă s-a întors să Îi mulțumească numai unul din cei zece, care era de alt neam, care era samarinean. Iudeii cu samarinenii nu aveau nici un amestec, după cum ne spune Evanghelistul Ioan. Chiar și Mântuitorul le-a spus ucenicilor: «În vreo cetate de samarineni să nu intrați, ci mai degrabă mergeți către oile cele pierdute ale casei lui Israel» (Matei 10, 5-6). Cu toate acestea, Mântuitorul Iisus Hristos a observat că numai acel samarinean, o persoană disprețuită, discreditată în societatea de atunci, a fost singurul care s-a întors să mulțumească”.

Episcopul-vicar a explicat în continuare că această Evanghelie ne pune înainte un subiect foarte actual, cel al recunoștinței față de Dumnezeu și față de semeni: „Se cuvine să aducem permanent mulțumire față de Dumnezeu, iar în miezul celei mai importante slujbe pe care Biserica o săvârșește noi arătăm tocmai această mulțumire, numită în grecește Euharistie. Când este înălțată mulțumire către Dumnezeu, vin și alte daruri. Când uităm să mulțumim, darurile încetează a mai coborî. Când darurile de la Dumnezeu nu se mai revarsă asupra unei persoane, nu este o problemă semnificativă, dar ea devine una majoră atunci când ele nu se mai revarsă asupra unei comunități sau a unei țări. De aceea, principala noastră datorie este aceea de a-I mulțumi permanent Domnului pentru darurile bogate revărsate asupra noastră”.

La momentul rânduit, ierarhul l-a hirotonit întru diacon pe tânărul teolog Hany El-Sayed-Ismail, pe seama acestei biserici.