Slujire arhierească și hirotonie la Schitul Măgureanu

Preasfințitul Părinte Timo­tei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucu­reș­tilor, a poposit, în Duminica a 19-a după Rusalii, în mijlocul obștii monahale și al pelerinilor adunați în rugăciune la Schitul Măgureanu din Capitală. Aici, ierarhul a săvâr­șit Sfânta Liturghie și a hirotonit întru ierodiacon un viețuitor al așeză­mântului monahal.

În cuvântul de învățătură rostit, Preasfinția Sa a vorbit, pe marginea pasajului evanghelic du­minical (Luca 6, 31-36), despre dificultatea de a răspunde pozitiv poruncii Mân­tuitorului de a ne iubi vrăj­mașii și a-i trata ca pe apropiații noștri: „Dacă alte Evanghelii ne invită la o meditație profundă, cuvintele de astăzi sunt foarte clare. Ele nu se adresează oamenilor purtători de țărână, ci oamenilor Duhului, care au depășit, cu ajutorul harului dumnezeiesc, lucrurile modeste cu care suntem noi obișnuiți. Ceea ce am ascultat în Evanghelia de astăzi ar putea părea o nebunie în fața lumii și, totodată, un lucru de­suet, perimat. Cine mai iubește pe cineva care îl urăște, care îl prigonește, care îl calomniază, care de departe se vede că nu este purtător de pace? Noi nu ne mai putem iubi nici măcar părinții, frații, rudeniile și colegii. Cum să extindem iubirea noastră la cei care ne prigonesc, ne vatămă, ne vorbesc pe la colțuri? De aceea, unii dintre cei care au scris despre acest amplu subiect au mărturisit că iubirea vine ca dar de la Dumnezeu, dar ea nu se încadrează în tiparele acestei lumi, pentru că fiecare dintre noi va da o definiție iubirii după propriul său chip. Fiecare va înțelege iubirea într-o anumită formă și chiar va încerca să îi convingă și pe alții că aceasta este măsura iubirii. Dincolo, însă, de păreri personale și de lucruri care se înțeleg de la sine, iubirea este cea pe care ne-a arătat-o Domnul, pentru că «mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să și-l pună pentru prietenii săi» (Ioan 15, 13)”, a spus ierarhul.