Stavrofora Ierusalima Ghibu, proinstareța Mănăstirii Râmeț, a trecut la Domnul

Stavrofora Ierusalima Ghibu, proinstareța Mănăstirii „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” de la Râmeț, judeţul Alba, a trecut la Domnul în dimineața zilei de sâmbătă, 15 noiembrie 2025, la vârsta de 88 de ani. Conform Arhiepiscopiei Alba Iuliei, slujba Înmormântării maicii stavrofore Ierusalima Ghibu, stareță a străvechiului așezământ monahal de pe Valea Râmețului timp de 42 de ani, va avea loc luni, 17 noiembrie, la Mănăstirea Râmeț, și va fi săvârşită de către Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Arhiepiscop al Alba Iuliei.

Stavrofora Ierusalima Ghibu s-a născut la data de 23 noiembrie 1936, în localitatea Pianu de Sus, judeţul Alba, din părinţii binecredincioși Vasile şi Maria Ghibu, primind la botez numele Ioana. A urmat şcoala primară, de patru ani, în comuna Pianu de Sus, continuând cu Gimnaziul Unic, de trei ani, din oraşul Sebeş. Apoi, a urmat cursurile Liceului Teoretic de fete, de patru ani, din Alba Iulia. Dintre cei opt copii ai familiei, mai este în viață doar monahia Anastasia (Ana) Ghibu, viețuitoare în Mănăstirea Râmeț de peste 69 de ani.

La data de 3 iulie 1952, stavrofora Ierusalima a plecat la Mănăstirea „Sfinții Împărați Constantin și Elena” de la Afteia, județul Alba, alături de mai multe surori de pe Valea Sebeșului.

L-a urmat pe Sfântul Cuvios Dometie cel Milostiv, având dorința de a îmbrățișa viața monahală. Aici s-au nevoit până în octombrie 1952, plecând împreună cu Sfântul Cuvios Dometie la două mănăstiri din Eparhia Buzăului, Răteşti și Barbu, unde au fost închinoviate.

Stavrofora Ierusalima a fost primită, apoi, în obștea Mănăstirii Rătești, loc în care a urmat cursurile Şcolii monahale, de trei ani, avându-l profesor, dar și duhovnic, pe Sfântul Cuvios Dometie. A avut mai multe ascultări în cadrul așezământului, unde a învăţat ţesutul covoarelor manuale în atelierele mănăstirii. A fost rânduită ca ajutoare de contabilă și a predat în cadrul Şcolii elementare din Mănăstirea Rătești atât maicilor, cât și surorilor.

În data de 21 iulie 1956, la îndemnul Sfântului Cuvios Dometie, stavrofora Ierusalima Ghibu, împreună cu un grup de maici și surori, a plecat din Eparhia Buzăului, venind la Mănăstirea Râmeţ, județul Alba, unde au fost primite cu multă bucurie, viețuind aici până la sfârșitul vieții lor. La data de 2 iulie 1957, a fost tunsă în monahism de către Sfântul Cuvios Dometie cel Milostiv, primind la călugărie numele Ierusalima.

Din anul 1956 și până în anul 1972, a condus secţia de covoare din cadrul Mănăstirii Râmeț, ce aparţinea Cooperativei „Mureşul” din Alba Iulia și care, ulterior, a aparținut Cooperativei „Record” din Aiud. Din anul 1960, Mănăstirea Râmeț și-a încetat temporar activitatea, prin punerea în aplicare a Decretului 410/1959, moment la care personalul mănăstirii a fost nevoit să părăsească așezământul monahal de pe Valea Râmețului.

Începând cu luna iulie 1972, odată cu revenirea maicilor și a surorilor în Mănăstirea Râmeţ, stavrofora Ierusalima Ghibu a construit, sub îndrumarea Sfântului Cuvios Dometie cel Milostiv de la Râmeț şi cu ajutorul întregului sobor de maici, mai multe clădiri administrative. Cea mai mare și importantă lucrare a fost edificarea bisericii cu hramul „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” între anii 1982 și 1992.

La data de 1 iulie 1972, a fost numită stareţă a Mănăstirii Râmeţ. În perioada anilor 1979-1983, a urmat cursurile Institutul Teologic Ortodox din Sibiu, susținând, cu prilejul absolvirii, lucrarea de licenţă intitulată „Monografia administrativă a Mănăstirii Râmeţ”.

Conform Arhiepiscopiei Alba Iuliei, la data de 14 mai 2014, după o lungă şi rodnică perioadă de împlinire a ascultării de stareţă a Mănăstirii Râmeţ (42 de ani), a predat această ascultare la vârsta de 78 de ani. S-a retras în liniștea chiliei, spre a continua rugăciunea cu smerenie și lacrimi înaintea Marelui Arhiereu.

În dimineața zilei de 15 noiembrie 2025, în urma unei îndelungate suferințe, stavrofora Ierusalima Ghibu a fost chemată la cele veșnice, spre a locui în Împărăția lui Dumnezeu.