„Suferinţa reprezintă primul pas spre vindecare“

În Sala de Şedinţe a Consiliului Judeţean Neamţ a avut loc luni, 25 noiembrie 2013, conferinţa „Dar ce-mi lipseşte, Doamne, de sufăr atât?“. Evenimentul a fost organizat la iniţiativa Protopopiatului Piatra Neamţ şi a Asociaţiei Tinerilor Ortodocşi Români (ATOR) - filiala Piatra Neamţ.

Pietrenii au participat în număr mare în prima zi a acestei săptămâni la conferinţa „Dar ce-mi lipseşte, Doamne, de sufăr atât?“, susţinută de pr. Constantin Sturzu, consilier cultural al Arhiepiscopiei Iaşilor, şi de monahia Siluana Vlad, coordonatoarea Centrului de formare şi consiliere „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil“ din Iaşi. Subiectul conferinţei a abordat un aspect de mare actualitate în societatea contemporană - sursele suferinţelor, suscitând interesul pietrenilor. Pentru început, pr. Valentin Tofan, protopop al Protopopiatului Piatra Neamţ, i-a prezentat pe cei doi conferenţiari. În prima parte a întâlnirii, s-a definit suferinţa şi s-au identificat sursele ei. Discuţia a fost deschisă de părintele Constantin Sturzu care a subliniat rolul întâlnirii, ce s-a dorit a fi un dialog care-şi propune să provoace dorinţa de schimbare a omului: „Această dorinţă trebuie relaţionată cu perioada în care ne aflăm, Postul Naşterii Domnului, timp în care omul are răgazul de a se autoanaliza, de a vorbi cu propria conştiinţă, de a pune început bun vieţii sale de acum încolo şi de a-L accepta pe Hristos în viaţa sa“. În continuare, maica Siluana Vlad a evidenţiat că principala sursă a suferinţei este chiar viaţa noastră din care L-am exclus pe Mântuitorul. „Lipsa comunicării cu Hristos se reflectă în lipsa de comunicare cu aproapele, cu copiii noştri, cu părinţii. În zilele noastre, suferinţa acută se manifestă cu precădere în rândul adolescenţilor şi al persoanelor tinere care nu ştiu a-şi exprima durerea, care, deşi duc o viaţă aşezată, se simt neîmpliniţi, nu se bucură de ceea ce au, nu se regăsesc pe ei înşişi. Aşadar, suferinţa reprezintă primul pas spre vindecare, căci durerea nu este o pedeapsă dată de Dumnezeu omului, ci un semnal de alarmă, rezultatul greşelilor noastre, pe care trebuie să ni-l asumăm. Săvârşirea greşelii (a păcatului) aduce suferinţa care, la rândul ei, produce conştientizarea acelei greşeli. Omul trebuie lăsat să sufere şi trebuie asistat în suferinţa sa de către aproapele. Durerea, atât cea la nivel fizic, cât şi cea la nivel sufletesc, reprezintă o cale de a descoperi pe Dumnezeu, de a intra în comunicare şi comuniune cu El, de a-I asculta chemarea“, a spus maica Siluana Vlad.

„A fugi de durere înseamnă a evita responsabilităţile“

Părintele Constantin Sturzu a citit un poem scris de Marius Iordăchioaia, „Zori de inimă“, în care descoperim o definiţie metaforică a suferinţei: „Dureroasa încercare a inimii de a-ţi spune ceva“. Acest vers a constituit pretextul  interogaţiei asupra sensului suferinţei: „Suferinţa este suficientă pentru a descoperi sensul vieţii?“. Maica Siluana a reluat cuvântul, punctând că Dumnezeu nu ne-a dăruit viaţa pentru a o umple de dureri. „Scopul vieţii este bucuria de a fi, de a simţi, de a ne bucura de ceea ce simţim, însă, în acord cu modul în care ne-a lăsat Dumnezeu. Dramele din societatea contemporană se nasc tocmai din faptul că omul nu mai trăieşte în acord cu poruncile Mântuitorului. În pofida faptului că citeşte Sfânta Scriptură, că este creştin practicant, el nu trăieşte Evanghelia; fuge de durere, neştiind să îndure suferinţa - necesară pentra a putea lua măsuri, pentru a găsi soluţii în privinţa îndreptării sale. A fugi de durere înseamnă a evita responsabilităţile, iar responsabilizarea omului nu se realizează decât prin educaţie. Astfel, toţi trebuie să fim exemple grăitoare în gestionarea suferinţei, ajutându-ne aproapele în asumarea durerii, căci suferinţa este aducătoare de viaţă nouă întru Hristos. Într-o ultimă intervenţie, părintele consilier Constantin Sturzu a insistat asupra faptului că, în era tehnologiei şi a aglomerării informaţionale, fuga virtuală este cel mai căutat anestezic împotriva durerii. Părinţii caută a răpi copiilor şansa de a învăţa din durere, determinând astfel lipsa responsabilităţii şi perceperea incorectă a suferinţei. Şansa de a-L întâlni pe Dumnezeu, de a ne schimba, este aceea de a fi cinstiţi cu noi înşine, de a ne asuma consecinţele faptelor noastre, de a accepta durerea şi de a-l asista pe aproapele în asumarea suferinţei. Doar prin îmblânzirea eului interior vom reuşi a supune pe celelalte“, a remarcat monahia Siluana Vlad. În cea de-a doua parte a întâlnirii, cei doi invitaţi au răspuns întrebărilor venite din partea publicului, punctând aspecte legate de Sfânta Taină a Spovedaniei, Sfânta Taină a Cununiei şi subliniind că omul nou întru Hristos este alcătuit din: rugăciune, minte atentă şi simţirea lui Dumnezeu. Părintele Constantin Sturzu a încheiat prin lectura unui alt poem scris de Marius Iordăchioaia, „Noapte bună, noapte“, şi prin omagierea activităţii misionare desfăşurate în zona Neamţului. (Pr. Nicolae Nicău)