Sufletul bun al părintelui Constantin Mihoc a plecat către ceruri

▲ Părintele Constantin Mihoc a fost condus sâmbătă, 15 august 2009, pe ultimul drum de peste 1.500 de oameni, atât din ţară, cât şi de peste hotare ▲ Slujba de Înmormântare a fost oficiată de patru ierarhi ai Bisericii noastre ▲ Părintele a trecut la cele veşnice în ziua de 4 august 2009, în urma unui tragic accident petrecut la parohia sa din Berlin ▲

Trupul neînsufleţit al părintelui Constantin a fost adus din Germania miercuri dimineaţă la Biserica „Buna Vestire“ din localitatea Sfântul Ilie, comuna Şcheia, de lângă Suceava. De când părintele „s-a aflat“ în capela sfântului lăcaş din satul natal, rugăciunile şi privegherile nu au încetat, iar cei care l-au cunoscut, îndrăgit şi iubit pe preotul Constantin i-au adus în semn de recunoştinţă flori şi coroane. Slujba Înmormântării Preoţilor a început la ora 16:00 şi a fost oficiată de Înalt Preasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, IPS Serafim, Mitropolitul Mitropoliei Ortodoxe Române a Germaniei, Europei Centrale şi de Nord, IPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, şi PS Timotei, Episcopul Episcopiei Române a Spaniei şi Portugaliei, înconjuraţi de un sobor de peste 100 de preoţi. După ce s-a făcut un trisaghion în sfântul lăcaş închinat Bunei Vestiri, ierarhii, preoţii şi rudele părintelui au ieşit în procesiune în curtea bisericii, unde slujba a continuat. Aici, sicriul a fost înconjurat de prapuri, cruci, precum şi de rudele defunctului, la care s-au adăugat numeroşi preoţi şi credincioşi. După slujba de Înmormântare, Arhiepiscopul Pimen a citit mesajul de compasiune al Patriarhului Daniel, adresat familiei părintelui Constantin Mihoc.

„Credinţa în Înviere să se înrădăcineze puternic în inima familiei“

Mitropolitul Teofan a vorbit în cuvântul său despre perioada în care l-a cunoscut pe părintele Constantin, reliefând gândul pe care ar trebui să-l aibă cei prezenţi faţă de familia celui plecat la Domnul. „Facultatea de Teologie din Bucureşti, comunitatea ortodoxă românească din Berlin şi familia se întristează. Trebuie să avem gândul pornit din Învierea lui Hristos, pentru că această despărţire este de scurtă durată. Să-L rugăm pe Dumnezeu să cu-prindă sufletul bun şi mare al părintelui Constantin, iar credinţa în Înviere să se înrădăcineze puternic în inima familiei celei mici şi a celei mari“, a spus IPS Mitropolit Teofan.

Ultimul cuvânt a aparţinut Mitropolitului Serafim, care a menţionat faptul că părintele Constantin a trăit în ultima perioadă a vieţii sale o stare de Înviere. „În părintele Constantin Mihoc am putut întâlni fiecare dintre cei care l-am cunoscut, fără să ne dăm seama, un sfânt. Semnele sfinţeniei s-au arărat în însăşi moartea lui. Părintele a trăit o stare de Înviere cu adevărat cu luni înainte de a fi chemat la Domnul. Moartea părintelui este asemănătoare cu cea a Sfântului Atanasie din Aton, care a plecat la Domnul când se construia Marea Lavră, prima dintre mănăstirile mari ale Muntelui Athos. Părintele Constantin a fost un părinte rugător, smerit, neiubitor de argint“, a mărturisit IPS Mitropolit Serafim.

În sunetul clopotelor şi al cântărilor specifice, sicriul cu trupul neînsufleţit al părintelui Constantin a fost purtat pe umeri de preoţi în jurul Bisericii „Buna Vestire“. Pe parcursul acestei procesiuni s-au rostit ectenii pentru odihna sufletului său. Apoi, cortegiul s-a îndreptat către mormântul părintelui, aflat în curtea Bisericii „Buna Vestire“, aici având loc rânduiala specifică înhumării preoţilor.

Părintele Constantin Mihoc a fost iubit şi îndrăgit nu doar de fraţii preoţi sau de colegii sfinţiei sale, ci şi de credincioşii de la parohiile unde a slujit. „A fost un preot foarte bun, cu un glas dulce, care ne-a păşit pragul casei de trei ori. Când vedeai cuminţenia şi bunătatea lui, te cuprindeau fiorii“, ne-a mărturisit Mărioara Afloarei, din localitatea Cuejdi, comuna Gârcina, judeţul Neamţ.