Un nou lăcaş de cult românesc în Banatul sârbesc

Duminică, 28 august, Preasfinţitul Părinte Daniil, Episcopul Daciei Felix, a târnosit biserica parohială cu hramul "Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena" din satul Mesici, Serbia. La temelia bisericii din Mesici au fost puse trei pietre din locuri istorice ale României, care trebuie să se constituie ca un liant duhovnicesc între românii care trăiesc de o parte şi de alta a frontierei.

În cântecul de bucurie al fanfarei satului, dar şi al corului bisericii ortodoxe române din Sânmihai, Preasfinţitul Părinte Daniil, Episcopul Daciei Felix, a poposit în mijlocul credincioşilor din Parohia Mesici pentru a târnosi biserica cu hramul "Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena". "Preasfinţitul Părinte Daniil, Episcopul Daciei Felix, înconjurat de soborul de clerici, dar şi de numeroşi credincioşi, a binecuvântat construcţia prin ungerea cu Sfântul şi Marele Mir şi stropirea cu Agheasmă Mare. Apoi, s-au citit Sfintele Evanghelii şi rugăciunile rânduite, iar după sfinţirea şi a icoanei-mozaic care-i înfăţişează pe Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, ocrotitorii noii biserici, s-a intrat în lăcaşul de cult şi s-a săvârşit pentru prima dată Sfânta Liturghie, în cadrul căreia a fost hirotonit întru diacon tânărul teolog Cristian Popi din Toracu Mare, pe seama parohiei natale", a precizat părintele Petru Berbentia, slujitor la Parohia "Sfinţii Apostoli" - Govândari din Reşiţa, participant la evenimentul din Banatul sârbesc.

În cuvântul de învăţătură, Preasfinţitul Daniil a amintit de faptul că la temelia bisericii din Mesici sunt puse trei pietre din locuri istorice ale României, care trebuie să se constituie ca un liant duhovnicesc între românii care trăiesc de o parte şi de alta a frontierei. La sfârşitul Sfintei Liturghii, părintele Petru Berbentia a transmis gândurile de sănătate, pace şi bucurie din partea Preasfinţitului Părinte Lucian, Episcopul Caransebeşului, şi a amintit de momentul punerii pietrei de temelie, precum şi de legăturile strânse care există între parohiile din Banatul montan şi parohiile româneşti din Serbia. De asemenea, parohul Bisericii reşiţene "Sfinţii Apostoli" - Govândari şi-a mărturisit bucuria pe care a trăit-o în momentele trăite cu fraţii români din Mesici şi dorinţa de a păstra legătura cu toţi cei care vorbesc în limba vechilor Cazanii. Credincioşii prezenţi au trecut prin Sfântul Altar şi s-au închinat la Sfânta Masă pe care se va săvârşi de acum înainte Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie în limba română.

Prima biserică românească din localitatea Mesici

Satul Mesici este situat în Voievodina, la puţini kilometri de Vârşeţ, printre dealurile străjuite de vechea cetate numită "Cula de la Vârşeţ". Localitatea este cunoscută, în primul rând, prin mănăstirea sârbească ridicată pe la anul 1225 de călugărul Arsenie Bogdanovici, venit de la Mănăstirea athonită Hilandar. Românii din Mesici s-au stabilit pe pământurile mănăstirii, iar pe la 1832 erau acolo 640 de locuitori. Acum, satul numără mai puţin de 250 de locuitori, aproape toţi români. Din punct de vedere canonic, Parohia Mesici aparţine acum Episcopiei Ortodoxe Române Dacia Felix de la Vârşeţ. Până la despărţirea administrativă şi canonică dintre români şi sârbi din 1864, slujbele se săvârşeau în biserica mănăstirii sârbeşti, lucru care nu s-a mai putut după separarea bisericilor. Astfel, românii au rămas fără biserică până în anul 1904, când preotul român Zaharie Laţcu a cumpărat o casă în centrul satului şi a transformat-o în capelă ortodoxă românească, dotând-o şi cu două clopote aşezate în curte. Capela a fost împodobită în anul 1974 cu un iconostas de la capela românească din Dobriţa, care a fost desfiinţată, iar în anul 1984 a fost pictată. Dintotdeauna românii şi-au dorit o biserică şi visul li s-a împlinit când, în 6 aprilie 2008, Preasfinţitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeşului, alături de Preasfinţitul Daniil, Episcopul Daciei Felix, împreună cu mulţi preoţi din Voievodina, Timoc şi Banatul românesc, au pus piatra de temelie pentru prima biserică ortodoxă română din Voivodina care urma să se construiască după 80 de ani. De construcţia noului lăcaş de închinare s-a ocupat părintele paroh Cornel Juica. Nu a fost uşor, dar prin ajutorul credincioşilor, a oficialilor sârbi şi români, a fraţilor de credinţă şi de limbă, biserica a fost terminată.