Un om dedicat studiului, bun chivernisitor al treburilor gospodăreşti

Înalt Preasfinţitul Epifanie, fost Arhiepiscop al Buzăului şi Vrancei, a trecut la cele veşnice luni, 7 ianuarie 2013. Înalt Preasfinţia Sa este legat de Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, în special de Mănăstirea Neamţ, unde a intrat în viaţa monahală. Vreme de câţiva ani, a fost director al Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamţ, unde a desfăşurat o bogată activitate didactică şi administrativă.

În ziua de 14 aprilie 1953, Înalt Preasfinţitul Epifanie, pe atunci fratele Gavriil Norocel, a depus voturile monahale în lavra Mănăstirii Neamţ, primind numele Epifanie. Tunderea în monahism a fost săvârşită de către mitropolitul Sebastian Rusan, iar naşul de călugărie a fost arhim. Ioanichie Grădinaru, mare eclesiarh al Catedralei mitropolitane din Iaşi.

Ca vieţuitor în Mănăstirea Neamţ, părintele Epifanie a urmat cursurile Seminarului Teologic al acestei aşezări monahale. Colegii din acea vreme spuneau despre el că era harnic şi perseverent, păşind sigur şi hotărât pe căile împlinirilor. Directorul seminarului de atunci, arhim. Nicodim Sachelarie, a şi spus odată: "Măi, Norocel acesta va fi norocos în viaţă, întrucât îl văd păşind sigur şi hotărât în tot ceea ce face, atât la orele de studiu, cât şi la ascultările orânduite spre bunul mers al seminarului".

Părintele lect. univ. dr. Mihai Vizitiu de la Facultatea de Teologie Ortodoxă "Dumitru Stăniloae" din Iaşi l-a cunoscut pe Înalt Preasfinţitul Epifanie în anul 1952, când a intrat la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamţ. "Prietenia mea cu IPS Epifanie s-a închegat şi datorită faptului că ierom. Veniamin Acojocăriţei, o rudenie de-a mea, era coleg de an cu Înalt Preasfinţia Sa. Prin intermediul părintelui Veniamin ne-am cunoscut, fiind colegi la seminarul de la Mănăstirea Neamţ timp de trei ani. A făcut o pauză timp de un an de zile, lucrând ca profesor la şcoala monahală de la Mănăstirea Dragomirna. În 1957 ne-am reîntâlnit la Facultatea de Teologie din Bucureşti. Prietenia noastră a reînviat în mod autentic întrucât am fost colegi foarte apropiaţi. Am fost uniţi de interesul pe care îl purtam pentru marii dascăli pe care îi aveam la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti (părintele Dumitru Stăniloae, pr. Teodor M. Popescu s.a.), studiind împreună timp de un an de zile. În anul 1959, vrednicul de pomenire episcop a plecat la studii la Academia Teologică din Sofia - Bulgaria. În anul 1961, după ce am absolvit studiile de licenţă, drumurile noastre s-au separat", a spus părintele Mihai Vizitiu.

Stareţ al Mănăstirii Neamţ

În anul 1965, mitropolitul Iustin Moisescu l-a numit pe IPS Epifanie profesor la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamţ, iar doi ani mai târziu a devenit director al acestei şcoli teologice. Timp de patru ani a fost director al acestui seminar de prestigiu în care s-au format mulţi ierarhi. În seminar era apropiat cu elevii şi apropiat de profesori. "Petrecându-şi viaţa, din fragedă copilărie, în atmosfera de evlavie şi rugăciune a mănăstirilor din Moldova, urcă toate treptele monahale. Apreciat pentru deosebitele sale calităţi de bun chivernisitor al treburilor gospodăreşti, ţinându-se seama de temeinicele studii pe care le-a urmat, de cunoştinţele pe care le-a acumulat, în anul 1971 acelaşi mitropolit i-a încredinţat conducerea duhovnicească şi gospodărească a Mănăstirii Neamţ. În această calitate a instaurat duh de ordine, de bun mers al treburilor gospodăreşti, dar şi respectarea întru totul a vieţii monahale în acea dificilă perioadă. Cu toate că era un om dedicat studiului, nu a neglijat activităţile administrative, în timpul prielnic, între predarea orelor de la seminar şi celelalte necesităţi ale mănăstirii, se ocupa îndeaproape de gospodărie. În perioada cât a fost la Mănăstirea Neamţ, întâi vieţuitor şi apoi stareţ, a primit importante vizite oficiale din partea Bisericilor surori. În anul 1967 a primit delegaţia Bisericii Ortodoxe Ruse şi a Patriarhiei Antiohiei. De asemenea, în anul 1971 l-a primit pe patriarhul Nicolae al Alexandriei, însoţit de mitropolitul Iustin Moisescu, iar în 1972 a primit vizita patriarhului Maxim al Bulgariei", a relatat arhim. Benedict Sauciuc, stareţul Mănăstirii Neamţ.

"Dumnezeu i-a dat o vigoare deosebită"

"În perioada cât a fost stareţ, până la alegerea de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca episcop-vicar al Arhiepiscopiei Tomisului şi Dunării de Jos, m-a rugat să-l ajut la ghidajul în mănăstire pentru că nu avea suficienţi părinţi care să facă acest lucru, mai ales pe perioada verii, când era afluenţă mare de pelerini. Am participat atât la hirotonia Înalt Preasfinţiei Sale ca episcop-vicar, cât şi la alegerea ca episcop al Buzăului în 1982", povesteşte pr. Mihai Vizitiu, care a fost numit în anul 1967 paroh al parohiei Târpeşti şi profesor la seminarul nemţean, moment din care a reluat legătura prietenească cu IPS Epifanie, pe atunci director al seminarului.

În anii ce au urmat, pr. Mihai Vizitiu a păstrat legăturile prieteneşti cu IPS Epifanie, astfel că ori de câte ori venea în Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, se bucura de prezenţa Înalt Preasfinţiei Sale, depănând amintiri din şcoala de la Neamţ. "În aceste clipe mă încearcă un sentiment profund de tristeţe întrucât trecerea la cele veşnice a Înalt Preasfinţiei Sale a fost neaşteptată. Sunt afectat de acest lucru, întrucât ne-a legat o prietenie sinceră. L-am cunoscut pe IPS Epifanie ca un om plin de energie, care nu s-a plâns niciodată de vreo suferinţă. Dumnezeu i-a dat o vigoare deosebită. L-am cunoscut foarte bine şi ca stareţ al Mănăstirii Neamţ, unde a dus o luptă foarte grea din cauza presiunilor comuniste. La seminarul de la Mănăstirea Neamţ, pe lângă activitatea didactică, a avut şi o activitate administrativă, lucru apreciat de marele mitropolit Iustin Moisescu. Acest lucru a condus la alegerea sa în funcţia de episcop-vicar şi apoi episcop al Episcopiei Buzăului. Îmi exprim regretul pentru trecerea la cele veşnice a Înalt Preasfinţitului Epifanie de care mă leagă o prietenie de peste 60 de ani", a mărturisit părintele Mihai Vizitiu.