12 ani de la trecerea în veșnicie a Mitropolitului Bartolomeu Anania

În ziua de 31 ianuarie 2011 a plecat la cele veșnice unul dintre cei mai iubiți ierarhi ortodocși români și, deopotrivă, unul dintre cei mai străluciți scriitori, Mitropolitul Bartolomeu, cunoscut pe tărâm literar după numele de mirean, Valeriu Anania.

Născut în 1921, a cunoscut toate perioadele dificile ale secolului trecut - Al Doilea Război Mondial, crâncenii ani postbelici, instalarea regimului comunist. Între anii 1958 și 1964 a cunoscut ororile temnițelor comuniste. După graţiere, timp de 11 ani, a îndeplinit mai multe funcții în cadrul Arhiepiscopiei Misionare Ortodoxe Române din America şi Canada. Din 1976 a devenit director al Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. S-a pensionat în 1982 şi s-a retras, vreme de mai bine de un deceniu, la Mănăstirea Văratec, unde a tradus şi adnotat Biblia, după Septuaginta, tipărită în 2001, ediție jubiliară a Sfântului Sinod. Tot la Văratec, a făcut parte din cercul elitei scriitoriceşti ce reînnodase firul unei tradiţii pe care Garabet Ibrăileanu o instituise aici, în perioada interbelică. 

Între anii 1993 și 2005 a fost Arhiepiscop al Vadului, ­Feleacului şi Clujului, iar din 2005 până în 2011 Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România și membru de onoare al Academiei Românie. Sub semnătura lui Valeriu Anania au apărut lucrări precum: „Mioriţa” (1966), „Meşterul Manole” (1968), „Du-te, vreme, vino, vreme!” (1969), „Poeme cu măşti” (1972), „Rotonda plopilor aprinşi” (1983), albumul „Cerurile Oltului” (1990), „Amintirile peregrinului Apter” (1991), ­romanul exotic „Străinii din Kipukua” (1979) și romanul ­autobiografic „Memorii” (2008).