16-17octombrie 1945 - Congresul preoţilor „democraţi“ din Bucureşti

Instalarea guvernului comunist condus de dr. Petru Groza la 6 martie 1945 avea nevoie de recunoaşterea Angliei şi SUA, alături de cea a Uniunii Sovietice. Totodată, în semn de protest pentru impunerea executivului prin forţă cu sprijinul Sovietelor, începând cu august 1945, regele Mihai se afla în "greva regală", prin această atitudine refuzând să participe la manifestaţiile publice şi să aprobe actele guvernamentale.

În acest context, guvernul comunist încerca să obţină o susţinere din partea preoţimii, în special celei "democrate", care făcea parte din "Uniunea Preoţilor Democraţi", afiliată Uniunii Patriotice conduse de ministrul Petru Constantinescu-Iaşi, fost profesor, în perioada interbelică, la Facultatea de Teologie din Chişinău. Promiţând oprirea epurărilor din aparatul administrativ bisericesc şi eliberarea clericilor din lagărele de la Caracal şi Slobozia, în zilele de 16-17 octombrie 1945, la Palatul Camerei Deputaţilor din Dealul Mitropoliei, guvernul a organizat un congres al preoţilor "democraţi", la care au participat inclusiv reprezentanţi ai cultelor recunoscute în statul român. Documentele consemnează cum patriarhul Nicodim a fost oprit să mai plece la Mănăstirea Neamţ, numai pentru a participa la acest congres. Bătrânul ierarh a acceptat, dar participarea s-a rezumat la un simplu discurs ţinut în prima zi, iar ceilalţi prelaţi, neoficial, şi-au exprimat îndoiala pentru succesul manifestaţiei. Eşecul demersului guvernamental a căzut pe umerii ministrului cultelor, preotul Constantin Burducea. Pentru Groza şi liderii comunişti era clar faptul că cea mai mare parte a clericilor ortodocşi nu împărtăşeau crezul politic spre care trebuia să se îndrepte România, la inspiraţia Uniunii Sovietice.