200 de ani de istorie pentru biserica cimitirului din Fălticeni

Începutul existenței satului Tîmpești ar părea să se confunde cu prezența celor mai vechi așezări moldovene de pe aceste meleaguri. O explicație a numelui satului Tîmpești ar putea să provină, după părerile unora, din poziția geografică a primei așezări a satului, sub un deal abrupt, care ar fi purtat numele de Tîmpa. Cea mai veche mențiune despre satul Tîmpești, cunoscută până acum, este un document de prin anul 1620, în care Vasile Boldișor mărturisește cum a venit preotul Dumitru din Antilești să-și aleagă partea sa de ocină dinspre dealul din Spătărești, vecin cu satul Tîmpești.

La 23 iulie 1778, Tîmpeștii erau proprietatea lui Alexandru Davidel, fiul vestitului Ursache Davidel și frate cu Maria, măritată cu Vasile Cozma-Ciurea, căruia i s-a dat zestre moșia Tîmpești. Vasile Ciurea a dat moșia Tîmpești pe la începutul veacului al XIXlea fiului său, Căminarul Tudorache Ciurea, care în anul 1807, zidește biserica cu hramul „Sf. Voievozi”. Înaintea acestei biserici, ar fi existat o altă biserică a satului, din lemn, cu temelie de piatră, în partea de răsărit a cimitirului eroilor români, situat în spațiul din jurul actualei biserici parohiale. Existența vechii biserici la 1801 se bazează și pe însemnările făcute în două cărți: una într-un „Triod”, tipărit la Rîmnic în anul 1731, cumpărat de Lupu Bogdan, Biv-vel Medelnicer pe vremea lui Constantin Voievod, dăruit bisericii din satul Ivești cu hramul: „Mihail și Gavriil la 1743 aprilie 18, unde era scris: „Această sfântă carte o am cumpărat eu, Tudorache Ciurea bivvel Clucer, pentru ca să fie la sfânta biserică din Tîmpești 1801 maiu 13”. A doua carte, un „Penticostar”, tipărit în București la 1743, în care găsim scris: „Acest Penticostar este al meu și este cumpărat de tatăl meu la anul 1801 și este dăruit la biserica noastră”. Semnătura este a unui Ciurea. Ambele cărți s-au pierdut în timpul celui de al Doilea Război Mondial.

„Spre pomenirea răposaților părinților și strămoșilor mei, cât și a fiilor și urmașilor mei...”

Noua biserică cu hramul „Sf. Mihail și Gavriil” a fost zidită în anul 1807 mai 14, după cuprinsul pisaniei așezate în zidul bisericii, deasupra ușii de la intrare: „Tudorache Ciurea, marele Paharnic, am zidit din temelie cu toată cheltuiala mea, acest sfânt și dumnezeiesc lăcaș unde se prăznuiește hramul sfinților mai marilor voievozi Mihail și Gavriil spre pomenirea răposaților părinților și strămoșilor mei, cât și a fiilor și urmașilor mei și a săracilor locuitori din satul acesta, rugând pre toți cei ce vor ceti și vor intra în biserică, să roage pre Dumnezeu pentru mântuirea pomeniților și să-i ierte. Anul 1807 mai 14”.

Această pisanie săpată în piatră este bine realizată.

Date cu privire la reparații și renovări ale acestui locaș nu s-au păstrat în decursul vremii, decât despre reparația din anul 1937, la inițiativa unui comitet format din enoriași ai acestei biserici, având ca președinte pe profesorul Vasile Ciurea, descendent al familiei ctitorului, prefect al județului Baia de atunci, iar preot paroh fiind Pavel Todicescu.

Se constată că, în urma diferitelor reparații survenite în decursul vremii, biserica nu a suferit modificări esențiale, păstrându-se forma ei originală. În a doua jumătate a secolului al XXlea, i s-a adăugat un pridvor închis.

Biserica este construită în formă de cruce, cu ziduri groase de 1,50 m, din piatră și cărămidă și are o lungime de aproximativ 25 m, lățimea la altar și pronaos de 6 m, iar la naos de 7,80 m, prezentând în interior abside laterale scobite în grosimea zidurilor. Altarul este în formă semicirculară, atât în exterior cât și în interior, având în stânga nișa proscomidiei, iar în dreapta nișa ușei de ieșire, adăugată ulterior.

Deasupra pronaosului s-a construit turnul bisericii, care are o înălțime de 22 m până la baza Crucii.

Icoane deosebite

Icoanele din catapeteasmă și cele laterale din pronaos sunt de o execuție artistică și tehnică deosebită. Acestea par a fi originale, datând de la întemeierea bisericii, deoarece icoanele împărătești din catapeteasmă, prezintă străpungeri făcute de turci, la anul 1821, în drumul lor spre mănăstirile Slatina și Secu, pe care le-au prădat și ars, (vezi „Jalnica Tragedie” de Alexandru Beldiman).

În interior, biserica nu a avut pictură. După reparațiile din 1937, un oarecare zugrav Rudolf Herman a pictat arcadele despărțitoare și stâlpii cu sfinți și modele după pictura bisericii din Mirăuți Suceava, iar în naos s-au pictat câteva scene, de zugravul Ion Doroftei. Această pictură s-a degradat o dată cu trecerea anilor.

Interiorul bisericii a fost pardosit inițial cu dale de piatră care au fost scoase la ultima reparație și înlocuite cu mozaic; în altar s-a pus dușumea și apoi parchet.

Parohie de sine stătătoare din timpul celui de-al Doilea Război Mondial

Biserica se află actualmente în cimitirul orașului Fălticeni, iar satul Grădini face parte din orașul Fălticeni încă de după Primul Război Mondial.

Date istorice amănunțite despre această biserică nu s-au păstrat, întrucât, până în 1944, nu a fost biserică parohială.

Către sfârșitul veacului al XIX-lea, era filie a parohiei „Sf. Prooroc Ilie” din Fălticeni, iar în anul 1894, după Legea clerului mirean, este repartizată la parohia Șoldănești, dar abia în anul 1909, luna noiembrie, este predată parohiei amintite.

Cu privire la personalul slujitor al bisericii, nu există nici un fel de nume și date, decât cele păstrate în tradiția locului, incomplete, întrucât nu a avut arhivă proprie; iar ceea ce a fost, sa pierdut sau distrus în timpul celui de-al Doilea Război Mondial (1944).

În anul 1909 era paroh la Parohia Șoldănești (de care aparținea și biserica Tîmpești) preotul Grigore Zăhărescu care funcționează până în anul 1937, când este pensionat.

Înainte de acest preot, și-au împlinit misiunea preoțească, ca slujitori sporadici, după diferite tradiții, în a doua jumătate a veacului al XIX-lea și începutul celui de al XX-lea următorii preoți: Vasile Boroianu, Gheorghe Ionescu, Ioan Savel, Vasile Chirilescu și Ioan Oiescu, foști slujitori la parohia „Sf. Prooroc Ilie Tezviteanul”, sau la capela Spitalului „Stamate” din orașul Fălticeni.

În anul 1937, este numit preot paroh la parohia Șoldănești preotul Pavel Todicescu, în a cărei îngrijire aparținea și biserica filială Tîmpești. Funcționează în această calitate până în anul 1944, când, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, se înființează ca parohie de sine stătătoare, cu titlul de „Tîmpești” în orașul Fălticeni, iar preotul Pavel Todicescu, rămâne ca prim paroh al acestei parohii, până în anul 1952 ianuarie 30 când a decedat.

La 1 martie 1952 a fost numit paroh și hirotonit preot diaconul Vasile Grecu de la biserica-catedrală „Adormirea” din Fălticeni, și a funcționat până în anul 1966 ianuarie 1, când a fost pensionat, suplinind parohia până la data de 1 iulie 1966, când a fost numit paroh al acestei parohii, preotul Gheorghe Baltag, venit de la Parohia }olești din raionul Fălticeni, fiind numit și protoiereu de Fălticeni, de la data de 1 martie 1966.

În anul 1967, parohiei Tîmpești i s-a schimbat numele în parohia „Sf. Voievozi” Grădini Fălticeni, cu aprobarea Sfintei Mitropolii a Moldovei și Sucevei din Iași.

În anul 1977, protoiereul Gheorghe Baltag a fost transferat la parohia „Adormirea” din Fălticeni, iar în locul său a fost numit paroh pr. Nicolae Apostol. Începând din anul 2003, a devenit paroh pr. Laurențiu-Bogdan Apostol, slujind Sfântului Altar alături de tatăl său, pr. Nicolae Apostol.

O istorie în plină desfășurare

În ultimii ani, la această biserică s-au făcut numeroase lucrări de construcții și reparații.

Astfel, în 1990-1944, s-a înălțat o casă de prăznuire, cu etaj având spații pentru bucătărie, trapeză, o sală spațioasă pentru trebuințele cimitirului, un turn clopotniță, magazii.

În perioada 2005-2007, s-a înlocuit acoperișul cu tablă de cupru, s-a refăcut exteriorul în praf de piatră cu bordură din piatră ornamentală, s-a realizat împrejmuirea din fier forjat pe temelie de piatră, s-a construit un lumânărar și s-au pictat altarul și pridvorul bisericii, dorindu-se ca pictura să continue în perioada următoare și în celelalte spații eclesiale.

În vecinătatea bisericii se află mormintele unor personalități ale urbei, care așteaptă ziua cea mare a Învierii, între acestea și ale familiilor Lovinescu, Stino, Ciurea, Ștefanelli, Cazaban, Ionescu, Gorovei, Buiuc, Millo, Comnino și alții. De asemenea, lângă biserică, se află mormântul unui arhimandrit și a numeroși preoți care au slujit în orașul Fălticeni și-n împrejurimi.

Biserica „Sfinții Voievozi Mihail și Gavriil” Grădini a îmbrăcat haină nouă, de sărbătoare, la împlinirea celor 200 de ani de la zidirea ei. Numeroasele și importante lucrări care s-au realizat în ultimii ani, viața spirituală și preocupările pentru oamenii aflați în nevoi, pomenirea luminoasă a înaintașilor și celelalte activități derulate constant la această sfântă biserică, o așează între locașurile pline de darurile cele bogate ale Duhului Sfânt din ținutul plin de istorie și poezie al Fălticenilor. (articol realizat pe baza informațiilor culese de regretatul protoiereu Gheorghe Baltag și de actualul  paroh,  pr.  Laurențiu Bogdan Apostol)