30 octombrie 1932: comemorarea voievodului Alexandru cel Bun la Mănăstirea Bistriţa

Alături de alte mănăstiri nemţene sau sucevene, Bistriţa este pentru Moldova aşezământ ales de spiritualitate ortodoxă, cu încărcătură istorică şi semnificaţie naţională.

În 1932 se împlineau 500 de ani de la trecerea la cele veşnice a marelui domnitor Alexandru cel Bun, ctitorul Mănăstirii Bistriţa, care i-a fost şi loc de odihnă. Aşa se face că în 1932 mai-marii Bisericii au hotărât ca acest însemnat jubileu să fie marcat în istoria românilor. La 30 octombrie 1932 a fost chemat cel care era regele României, Carol al II-lea, la mănăstirea voievodală de la Bistriţa, întâmpinat cu buciumaşi şi plăieşii moldoveni, flancat de localnicii îmbrăcaţi în costume populare şi escortat la mormântul ctitorului Alexandru cel Bun de mai-marele bisericesc al locului, mitropolitul Pimen Georgescu. Iar alături de acest ierarh au slujit parastasul mitropoliţii Gurie al Basarabiei şi Nectarie al Bucovinei şi episcopii Lucian al Romanului şi Vartolomeu al Râmnicului. Presa vremii arăta că marea solemnitate de la Bistriţa rememora vremurile medievale ale Moldovei voievodale.