35 de ani de la revolta muncitorilor de la Brașov
În 15 noiembrie s-au împlinit 35 de ani de la izbucnirea revoltei muncitorilor de la Fabrica „Steagul Roșu” din Brașov, prima mișcare socială transformată în protest politic din România ceaușistă. Nemulțumirile au pornit de la revendicări sociale - lipsa alimentelor, a încălzirii, a curentului electric - şi au culminat în ziua de 14 noiembrie 1987, când angajații au observat, la a doua chenzină, că li s-a reţinut foarte mult din salariu. Practic, scânteia revoltei a pornit de la refuzul muncitorilor din Secția 440 Matrițe de a mai lucra și de la curajul strungarului Aurel Huian de a merge la șeful de secție pentru a cere lămuriri.
Au urmat sistarea activității în toată fabrica și marșul muncitorilor din 15 noiembrie, care s-a transformat în protest politic. A fost pentru prima dată în era ceușistă când s-au scandat lozinci antisistem, s-au ars portretele lui Ceaușescu și s-a cântat „Deșteaptă-te, române!” Revolta a fost înăbușită cu brutalitate, mulți dintre muncitori fiind arestați, bătuți cu bestialitate, condamnați la închisoare cu suspendare și deportați politic în alte județe. În ciuda intervenției rapide a regimului, revolta de la Brașov a fost momentul care a creat prima breșă într-un sistem care părea să aibă rezistență de monolit.
În deceniul 1977-1987, în România comunistă au existat patru revolte: în Valea Jiului, în 1977 (revolta minerilor), la Iași, în februarie 1987 (revolta studenților și cea a muncitorilor de la Fabrica „Nicolina”), și, cea mai importantă, la Brașov, în noiembrie 1987.