95 de ani de la acordul americano-canadian privind Niagara
La 2 ianuarie 1929, Statele Unite şi Canada conveneau să-şi unească eforturile pentru a devia râul Niagara, în speranţa de a proteja cascada, cu acelaşi nume, de eroziune. Acordul autoriza lucrări de consolidare şi construirea unui stăvilar pentru reorientarea cursului de apă, în valoare de două milioane de dolari, potrivit Agerpres. Prin devierea unei părţi a apei râului la o hidrocentrală, s-a redus debitul ce traversează cascada şi s-a încetinit procesul de eroziune. În prezent, inginerii pot controla debitul de apă care se scurge peste cascade, amplificându-l, pentru spectacol, în timpul sezonului turistic.
Râul Niagara, pe care se află faimoasa cascadă cu acelaşi nume, curge între SUA şi Canada, de la lacul Erie până la lacul Ontario. Pe partea de nord, americană, cascada are o lăţime de 363 m, apele cascadei cad de la 21 m înălţime, iar pe cea canadiană, cu o lăţime de 792 m, apa cade de la 51 m. În fiecare minut, aproape 340.000 de metri cubi de apă provenind de la patru mari lacuri (Erie, Superior, Michigan şi Huron) se revarsă peste stâncile cascadei. Şase centrale electrice se folosesc de acest imens volum de apă pentru a genera o energie de aproximativ 6 milioane de cai-putere, 55% pentru partea americană şi 45% pentru cea canadiană.