A fi mai mare nu înseamnă a stăpâni peste alţii, ci a sluji tuturor
În Duminica Sfintei Maria Egipteanca, Sfânta Liturghie a fost săvârşită la Catedrala patriarhală de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. În cuvântul de învăţătură, Preafericirea Sa a explicat că Evanghelia care s-a citit în cadrul slujbei ne arată trei mari adevăruri de credinţă. „În primul rând, vedem că Mântuitorul Iisus Hristos, atunci când prevesteşte suferinţele şi moartea Sa, prevesteşte şi Învierea Sa. El nu desparte niciodată Crucea de Înviere. În al doilea rând, învăţăm din Evanghelia de astăzi că Mântuitorul Iisus Hristos îi mustră pe cei care caută slavă deşartă; El îi ceartă pe ucenicii care caută onoare lumească şi îi îndreaptă sau îi corectează şi pe acei dintre ucenici care erau invidioşi şi mânioşi pentru că doi dintre Apostoli, Iacob şi Ioan, fiii lui Zevedeu, au cerut să stea unul de-a dreapta, şi altul de-a stânga Lui, întru slava Sa. În al treilea rând, învăţăm de la Mântuitorul Iisus Hristos că El Însuşi a venit în lume ca să slujească, nu ca să I se slujească şi să-şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi. Prin aceasta vedem că Mântuitorul arată prin lucrarea Sa, vieţuirea Sa şi misiunea Sa, că smerenia este singura cale care ne duce la viaţa veşnică sau la mântuire; smerenia este calea iubirii celei adevărate faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni. Când iubirea nu este însoţită de smerenie, ea devine posesivă şi adesea distructivă; devine stăpânire peste alţii“, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
Tâlcuind cuvintele Mântuitorului Hristos: „Care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă!“ (Mc. 10, 44), Patriarhul României a arătat că Mântuitorul răstoarnă prin acestea logica gândirii omeneşti păcătoase: „A fi mai mare nu înseamnă a stăpâni peste alţii, ci a sluji tuturor. A fi mai mare înseamnă a avea iubire mai multă pentru cei mulţi. Cineva se distinge prin bunătate, nu prin puterea de a domina, de a asupri, de a exploata. Această răsturnare de logică păcătoasă şi transformarea ei în logica smereniei, a Crucii şi a iubirii smerite ne arată că Mântuitorul Iisus Hristos eliberează sau vindecă deodată pe ucenicii căutători de slavă deşartă, dar şi pe cei invidioşi sau mânioşi. Mai vedem din Evanghelie cum adesea dorinţa unora de onoare nemeritată deranjează sau perturbă relaţiile de comuniune; cu cât unii doresc să fie mai mari şi să stăpânească peste alţii, cu atât se tulbură relaţiile de frăţietate, de prietenie şi de armonie în societate. Slujirea este calea cea mai bună; ajutorarea semenilor este calea smereniei şi a iubirii care sfinţeşte viaţa oamenilor şi devine o binefacere pentru comunitate.“
Patriarhul Bisericii noastre a mai arătat că Evanghelia care s-a citit ieri la Sfânta Liturghie se potriveşte în mesajul ei şi cu viaţa de pocăinţă, de nevoinţă şi de multă smerenie a Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, pe care Sfânta Biserica a pomenit-o ieri. Preafericirea Sa a subliniat că această sfântă cuvioasă, care a trăit în a doua jumătate a secolului al IV-lea şi prima jumătate a secolului al V-lea, trecând la Domnul în anul 431, a devenit învăţător al pocăinţei prin propria sa viaţă pentru o mulţime de oameni păcătoşi care şi-au schimbat viaţa prin multă nevoinţă şi cu ajutorul harului şi au ajuns la sfinţenie.