Acrivia în traducere

Deşi colecţia Omiliilor Sfântului Grigorie Palama nu a apărut niciodată în ediţie critică, încercările mai mult sau mai puţin concertate de a oferi celor interesaţi acest buchet pastoral au avut roadele scontate. Eforturile susţinute ale unor teologi contemporani din spaţiul teologic ortodox şi catolic occidental vor reuni rezultatele tuturor acestor încercări într-o ediţie critică de excepţie, care va relua în calcul şi întreaga tradiţie manuscrită a acestor omilii.

Chiar dacă la o primă vedere traducerile existente sunt mulţumitoare, accesul la textul integral stabilit în condiţii de acrivie ştiinţifică va oferi un plus de stabilitate în înţelegerea anumitor circumstanţe politice, sociale, teologice, dar nu în ultimul rând lingvistice, care au generat particularităţile uneori nu foarte evidente într-o traducere care nu ia în calcul toate variantele de text. Necesitatea unei ediţii critice Faptul că o viitoare ediţie critică a acestor omilii va fi necesară nu numai în franceză, engleză sau italiană, ci şi în română, este cu atât mai evident cu cât actuala ediţie în limba română a omiliilor nu poate fi considerată în totalitate o traducere integral fidelă cel puţin textului grecesc editat. Oferim câteva exemple de traducere, prezente în ediţia românească, care ignoră nuanţe destul de sensibile din punct de vedere lingvistic. Astfel, în Omilia a 46-a, chiar în primul capitol, traducătorul român propune următoarea variantă: "Marele Pavel arătând sfinţenia şi folosul de obşte al credinţei, şi vestind faptele, nevoinţele, roadele şi puterea acesteia, spune că de la acestea se face început al veacurilor, nefiind ceva mai vechi decât acestea". Confuzia este aparent minoră, şi aproape lipsită de importanţă, dar demonstrează că se impune o revizuire. Am tradus astfel, într-o variantă brută: "Marele Pavel arătând sfinţenia şi folosul de obşte al credinţei, şi vestind faptele, răsplătirile, roadele şi puterea acesteia, spune că de la acestea se face început al veacurilor, nefiind ceva mai vechi decât acestea". Diferenţa de traducere constă în faptul că e vorba despre "răsplătirile credinţei" şi nicidecum de "nevoinţele credinţei". Aici este vorba de pluralul substantivului neutru , care are sensul de "premiu, răsplată". Ediţia românească traduce cu "nevoinţe". Alegerea nu se justifică, dat fiind faptul că substantivul masculin (nevoinţă) nu este prezent în text. Neconcordanţă în traduceri Un alt exemplu, din aceeaşi omilie. Aceasta este varianta traducerii româneşti: "Femeia cea din Sarepta, după credinţa ei, a ajuns la (împlinirea) făgăduinţei profetului, adică la sporirea hranei hrănindu-l pe el înaintea copiilor ei, dintr-o măsură de făină şi puţin untdelemn, singurele bucate pe care le mai avea, şi aceasta după moartea copiilor." Ultima parte a frazei nu este corectă nici din punctul de vedere al traducerii, nici din punctul de vedere al raportării la situaţia relatată în III Regi. Din punct de vedere gramatical, prepoziţia folosită cu genitivul are valoare sociativă (cu, împreună cu), şi nu valoare temporală: "Femeia cea din Sarepta, după credinţa ei, a ajuns la (împlinirea) făgăduinţei profetului, adică la sporirea hranei, hrănindu-l pe el înaintea copiilor ei, dintr-o mână de făină şi puţin untdelemn, deşi acestea erau singurele bucate pe care le mai avea, (aşteptând ca apoi) să moară împreună cu copiii". Aceeaşi ediţie propune, în capitolul al VI-lea al aceleiaşi omilii următoarea variantă: "Căci şi sufletul nostru era văduv de Mirele cel ceresc, din pricina păcatului; şi având drept fiu unic, propria noastră minte, care fiind moartă, se afla în inima păcatului". Propun următoarea traducere: "Căci şi sufletul nostru era văduv de Mirele cel ceresc, din pricina păcatului; şi avea fiecare suflet, drept fiu unic, propria sa minte, care era moartă prin boldul păcatului, pentru că a pierdut viaţa cea adevărată". Apare aici confuzia sensului cuvântului â bold, ac (în varianta traducerii româneşti se confundă cu centru, inimă). Oricum, sensul este acelaşi, deşi construcţia frazei indică clar un dativ instrumental, impunând respectarea structurii şi în limba română. Importanţa apropierii de textul original În primul capitol al Omiliei a 45-a, provocarea teologică obligă la fidelitate în traducere. Am ales următoarea variantă de traducere pentru acest pasaj: "Cel ce îndeosebi a zidit inimile noastre, Cel ce pricepe toate lucrurile noastre (Ps. 32, 15), Care S-a arătat nouă în trup şi a socotit de cuviinţă să se facă Învăţătorul nostru, pe acelea le cere de la noi acum - Cel Care le zideşte din nou, pentru că au fost supuse stricăciunii - pe acelea pe care de la început zidindu-le, le-a pus în sufletele noastre". Traducerea oferită de ediţia românească se îndepărtează de text. Nu găsim în textul original expresia existentă în ediţia la care ne referim în acest articol: "pe acelea ale noastre care s-au făcut stricăcioase prin cădere, caută acum să le restaureze". Putem considera că este o frumoasă adaptare personală, dar care efectiv nu există în textul grecesc (a se vedea vol. 3 al ediţiei româneşti a omiliilor, pag. 131). Verbul anticipat de prepoziţia urmată de genitivul pronumelui personal indică clar valoarea completivă indicată de valenţele acestui verb. "Cere de la noi "sau" caută să afle la noi", "cele pe care le-a zidit şi le-a pus în sufletele noastre" "pe care le zideşte din nou fiindcă au fost supuse stricăciunii". Este evident faptul Sfântul Grigorie Palama insistă asupra faptului că Hristos se întrupează pentru a reda firii frumuseţea cea dintâi. Efectiv Domnul vine să caute în firea umană acel "chip" care s-a întunecat prin lucrarea păcatului. Bineînţeles că Dumnezeu "caută" să restaureze firea umană, dar Sfântul Grigorie Palama nu spune acest lucru în acest pasaj, ci spune că Dumnezeu caută şi cere de la oameni "adâncul cel de necuprins" al fiecărui om, uitat din pricina îndepărtării de Dumnezeu. Îi cere omului să-şi caute frumuseţea zidirii celei dintâi. Creaţia poartă în sine raţionalitate care este sădită de la creaţie. Am prezentat, pe scurt, câteva abateri de la textul grecesc. Menţionez că traducerile propuse în articolul de faţă nu au rolul de a marca negativ neconcordanţele prezente în traducerea românească, ci de a semnala aceste neconcordanţe, lăsând deschisă posibilitatea unei alte traduceri, eliminând pe cât posibil riscul unei îndepărtări de textul original. " Traducerile propuse în articolul de faţă nu au rolul de a marca negativ neconcordanţele prezente în traducerea românească, ci de a semnala aceste neconcordanţe, lăsând deschisă posibilitatea unei alte traduceri, eliminând pe cât posibil riscul unei îndepărtări de textul original."