Actualităţi astriste

ASTRA - Asociaţiunea pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român - dispune, la Iaşi, de un foarte activ despărţământ, intitulat „Mihail Kogălniceanu“, care a iniţiat, cu ani în urmă, împreună cu Despărţământul „Timotei Cipariu“ din Blaj, Concursul Internaţional de Creaţie Literară „Veronica Micle“, ajuns anul acesta la a XI-a ediţie. Câteva zeci de tineri competitori din toate zonele românismului şi-au supus creaţiile unui juriu alcătuit din membri ai Uniunii Scriitorilor din România (preşedinte - Nicolae Turtureanu, membri: Magda Ursache, Valentin Talpalaru, Liviu Papuc) şi din cele două diriguitoare de despărţăminte, profesoarele Areta Moşu şi Silvia Pop. Structurat pe trei segmente, concursul a permis unor aspiranţi la glorie literară din Bucureşti, Suceava, Chişinău, Criuleni, Cahul, Cartal-Odesa, să se manifeste în domeniul poeziei, în cel al eseului sau în traducerea în limbi străine a unor poezii semnate de clasici români şi să obţină premii sau menţiuni pe măsură.

Materializarea reuşitelor s-a concretizat într-o antologie de 88 p., intitulată Poezie - marele meu har, apărută la Editura ASTRA din Blaj, sub îngrijirea prof. Silvia Pop, cu o Prefaţă ce-i aparţine poetului ieşean Valentin Talpalaru, din care spicuim: „Raftul unei biblioteci de suflet a mai primit un dar şi-l oferă, la rându-i, discret şi sensibil, celor care pot judeca această carte nu doar cu rigoarea criticului sastisit şi copleşit de propria importanţă, ci şi cu o minimă doză de apropiere şi înţelegere“. O altă premiere, ocazie directă de comunicare sufletească, a constituit-o periplul ardelean al unei bune părţi dintre laureaţi (7 din Republica Moldova şi 4 din România), pe traseul: Reghin, Târgu Mureş, Sighişoara, Sângeorgiu de Pădure, Sovata, Praid, cu plecarea din şi revenirea în Iaşi, în care s-au implicat din plin despărţămintele aferente, primarii, consilierii locali, profesorii, nu în ultimul rând preoţimea. Au avut loc recitaluri, lansări de carte, au fost admirate frumuseţile naturale şi operele create de mâna omului, au scânteiat momente de înălţare sufletească românească, aşa cum s-a întâmplat, de exemplu, cu ocazia dezvelirii unui bust Mihai Viteazu, în centrul oraşului Târgu Mureş. Peste tot –-tradiţionala ospitalitate românească şi căldură omenească. Spre ilustrare, poeme de dincolo de Prut şi Nistru: Liliana Armaşu (Chişinău) Singurătatea de sâmbătă Plimbare obligatorie prin cimitirul comunei: paşii mărunţi, fruntea senină, privirea absentă şi nimic mai mult. Atenţie la orice freamăt sau adiere de vânt – aici totul are adâncă semnificaţie. Dar nu încerca să descifrezi vreun sens e suficient doar să asculţi. Aşază-te apoi pe iarba fragedă a unui mormânt şi pierde-te niţel în zare până când un deşteptător atent al minţii te va trezi din morţi. După aceea, poţi pleca liniştit(ă) în lume – sufletul ţi-e renăscut ca după o baie de leac. Olga Anghel (Cahul) Aurul meu La mine-n suflet ninge cu Patrie, Pana mea plânge cu ţipetele cocorilor. Ochii mei scufundaţi în grai Hoinăresc prin cartea unui neam. Visul meu pribeag curge lin în ţară. Literele mele cuprind universul. Aurul din gânduri, Presărat în Patrie, Va străluci fruntea zilelor ce vin. Veaceslau Cuşter (Cartal, Odesa) Taină Mâna pe inimă şi-a pus Şi-a spus supus: - Eu sunt cel de Sus, Eu sunt Isus. Şi v-am adus Zori şi apus, Iar mai presus Şi mai nespus – Har de-ajuns, Adânc ascuns, De nepătruns! Şi-ncet s-a dus.