Adevăr sau informare?

Am avut deosebitul privilegiu de a-l cunoaște și de a-l asculta, adesea, vorbind pe vrednicul de pomenire părinte Petroniu, starețul Schitului românesc Prodromu din Muntele Athos. Îmi amintesc că la una dintre întâlniri l-am întrebat, printre altele, despre utilitatea obiceiului de a asculta regulat știrile zilei, cu scopul de a fi un om informat, la curent cu realitățile cotidiene. De­sigur că răspunsul părintelui a fost unul formulat din perspectiva folosului duhovnicesc și pe care mi l-a spus extrem de prompt: „Știrile reprezintă un balast teribil pentru sufletul omului. Toate aceste impresii, cuvinte și imagini își vor lăsa pentru multă vreme amprenta în suflet și, în loc să te ajute să vezi mai bine realitatea, mai mult te vor bulversa; dar mai ales îți vor îngreuna vederea lui Dumnezeu. În plus, dacă vreodată te vei hotărî să te retragi într-o viață de liniștire, va fi nevoie de foarte multă osteneală și de timp pentru a-ți curăți cugetul de toate aceste nesfârșite impresii pe care le-ai acumulat în timp, iar rugăciunea curată va întârzia să se lucreze. Așadar, mai bine ne este nouă, creștinilor, să nu ne facem un obicei din a urmări știrile zilnice”.

Probabil că ceea ce spunea sta­rețul Petroniu în urmă cu două decenii ar putea să pară cu neputință de împlinit astăzi, într-o societate în care totul se schimbă, totul este incert și nestatornic, iar reacția firească este aceea de a fi la curent cu tot ceea ce se întâmplă, pentru a putea face față situațiilor neprevăzute. Cu toate acestea, se cuvine să aflăm că există foarte mulți creștini care susțin fără rezerve punctul de vedere al starețului, privindu-l nu ca pe un sfat anacronic, ci ca pe o strategie totdeauna valabilă de a ne păzi mintea și de a accesa un adevăr mult mai profund decât frânturile oferite de mediile actuale. Iar în sprijinul acestei poziții aduc nu numai extraordinara experiență de viață a sta­rețului athonit, ci chiar efectele vizibile ale expunerii prelungite la știri din această perioadă de pandemie. Astfel, putem lesne afla destule mărturii despre persoane care, din dorința de a fi foarte informate în direcția pandemiei, au ajuns să consume aproape compulsiv știrile zilnice, iar în final să fie cuprinse de o asemenea frică - vizibilă de altfel chiar și pe fețele lor - care să le provoace nu numai atacuri de panică, ci chiar și probleme cardiovasculare!

Dar, s-ar putea obiecta, cum ar putea afla cineva adevărul despre un anumit eveniment fără să se informeze câtuși de puțin despre acesta? Și totuși, ceea ce pare de neconceput pentru gândirea seculară devine perfect logic pentru o conștiință creștină. Mai întâi de toate, creștinul sesizează că actul de a cunoaște în amănunt datele unor evenimente nu-ți poate oferi nicidecum și cunoașterea rațiunii pentru care se întâmplă acestea și a scopului lor. Aceasta înseamnă, în ultimă instanță, să cunoști adevărul lucrurilor. Însă acest fapt este un privilegiu exclusiv al celor ce-L cunosc pe Dumnezeu, Cel ce oferă adevărata cunoaștere. Acesta este și motivul pentru care creștinul își asumă nevoința păzirii minții și a curățirii cugetului său, potrivit sfatului enunțat la început de starețul Petroniu.