„Adevărul“ dă drumul la campania „Liceu fără Dumnezeu“

Pe 17 februarie s-a încheiat dezbaterea publică, iniţiată în urmă cu două luni, a proiectelor privind educaţia întocmite de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului. Este vorba despre un pachet de trei proiecte de legi - Legea învăţământului preuniversitar, Legea învăţământului superior şi Statutul personalului didactic, care ar trebui să îmbunătăţească, în viziunea iniţiatorului, calitatea învăţământului românesc. La dezbaterile pe marginea prevederilor din aceste proiecte de acte normative s-au pronunţat, ca de obicei, sindicatele din învăţământ, singura excepţie notabilă fiind Biserica Ortodoxă Română, care a iniţiat campania cu titlul „Nu vrem liceu fără Dumnezeu!“. Această campanie, intens mediatizată, a dorit să atragă atenţia asupra prevederilor de la punctul (1) al articolului 10 al proiectului noii legi a învăţământului preuniversitar, care, în actuala formulare, sună astfel: „Art. 10 (1) Planurile cadru ale învăţământului primar şi gimnazial includ religia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun“. Asta ar însemna că în liceu studiul disciplinei „Religie“ nu ar mai face parte din curriculum-ul şcolar, ci ar deveni o disciplină „opţională“, fără a se argumenta raţiunea pentru care în primii opt ani de studiu religia face parte din curriculum, iar în perioada studiului liceal dispare pur şi simplu. Prin urmare, formularea articolului 10 (1) din proiectul legii învăţământului preuniversitar ar trebui să fie: „Planurile cadru ale învăţământului primar, gimnazial şi liceal includ religia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun“, fără ca aceasta să conducă la obligativitatea prezenţei la orele de Religie, aşa cum s-a aberat de unii gazetari cu lectura incompletă asupra subiectului.

Campania pentru modificarea articolului 10 (1) menţionat anterior a arătat că societatea românească, în majoritatea sa covârşitoare, nu are nimic împotriva menţinerii studiului Religiei şi în liceu, în „trunchiul comun“. Bineînţeles, au apărut şi protestatarii de serviciu, adepţii unei societăţi secularizante, societate în care religia ar trebui să se retragă, la fel ca pe vremea comuniştilor, în lăcaşul de cult. Protestatarii de serviciu, având o solidă cultură atee şi o viziune „internaţionalistă“ asupra societăţii, ignoră cu bună ştiinţă faptul că, pentru români, credinţa este unul din elementele de identitate naţională, mai ales astăzi, în contextul globalizării. Subiectul părea epuizat, concluziile era clare: societatea românească nu doreşte scoaterea religiei din curricula de bază a învăţământulul preuniversitar, urmând ca, ulterior, iniţiatorul să trimită spre dezbatere parlamentară pachetul cu cele trei legi privind învăţământul, cu însuşirea sau neînsuşirea părerii cetăţenilor privind punctul (1) din articolul pomenit. Chiar dacă termenul oficial privind derularea dezbaterii publice a expirat, ziarul „Adevărul“ a lansat ieri, 25 februarie, cu titlul „Este bună sau nu religia în şcoală?“, o „dezbatere publică despre locul şi rolul pe care ar trebui să-l aibă religia în şcolile de stat“. Pretextul acestei campanii a fost dat de o acţiune derulată duminică, 24 februarie, la Bucureşti, materializată prin organizarea unui lanţ uman în jurul Bisericii „Sf. Elefterie“ Vechi unde se solicita „introducerea obligatorie a studiului religiei în licee“. Nu ştim acum dacă participanţii la acţiunea de la biserica „Sf. Elefterie“ Vechi au cerut introducerea studiului „obligatoriu“ al religiei în liceu, sau dacă aşa au priceput semnatarii articolului susamintit. Pentru că, din modul de redactare a materialului de presă publicat în „Adevărul“, suntem nevoiţi să constatăm că problema studiului religiei în liceu a fost abordată de mass-media într-o manieră „urechistă“, doar în baza unei ştiri neclar redactate, furnizată de vreo agenţie de presă. După cum s-a menţionat mai înainte, în campania iniţiată de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu titlul „Nu vrem liceu fără Dumnezeu!“, nu s-a cerut nici o clipă „introducerea obligatorie a studiului religiei în licee“, ci doar completarea articolului 10 (1). La acelaşi articol 10 din proiectul de lege al Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului ,la punctul (2) se menţionează: „Elevul, cu vârsta de până la 16 ani, cu acordul părintelui sau al tutorelui legal instituit, alege confesiunea şi religia pentru studiu; elevii, în vârstă de peste 16 ani, aleg singuri confesiunea şi religia pentru studiu“, iar la punctul (3) se precizează că „La solicitarea scrisă a părintelui sau a tutorelui legal instituit al elevului de până la 16 ani, respectiv la solicitarea scrisă a elevului de peste 16 ani, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz, situaţia şcolară se încheie fără această disciplină. În mod similar, se procedează şi pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la această disciplină“. În contextul acestor ultime două prevederi menţionate, Patriarhul Daniel a apreciat că „elevii din România au dreptul să nu frecventeze orele de Religie, situaţie întâlnită şi în Italia, Cehia, Grecia sau Austria, dar Religia este propusă ca parte din curriculum. Astfel, legislaţia din România respectă normele europene şi promovează un sistem de învăţământ comparabil cu cel existent în majoritatea statelor Uniunii Europene“. Ne putem aştepta, prin urmare, la demararea unei campanii de presă în cotidianul „Adevărul“, posibil şi în altele, cu titlul de „dezbatere publică“ la care cetăţenii României să fie invitaţi să se pronunţe în legătură cu o problemă inexistentă. Adică, să spună dacă sunt de acord cu studiul „obligatoriu“ al religiei în liceu, când de fapt era vorba despre păstrarea în curricula liceală a studiului religiei. Vedeţi cum se poate deturna un subiect şi reintroduce apoi pe agenda dezbaterii publice, ca să iasă rezultatul dorit de unii? Scenariul ar fi următorul: se ignoră campania privind păstrarea în curricula liceului a studiului religiei şi se sugerează, prin „puncte de vedere“ atent consemnate, că Biserica face presiuni pentru ca studiul religiei în liceu să devină „obligatoriu“. Restul e manipulare prin preluare în avalanşă a subiectului în emisiuni televizate de tipul „revista presei“ sau „dezbateri cu invitaţi“.