Adolescenţi în vacanţa de vară

Situată între copilărie şi tinereţe, în al doilea deceniu din biografie, vârsta adolescenţei este cea mai scurtă dintre etapele vieţii umane, însă este intensă ca trăire şi esenţială în devenirea persoanei. Pe parcursul a doar câţiva ani se produc transformări majore, atât în plan biologic, cât şi în universul cunoaşterii, al sentimentelor şi al experienţelor spirituale. Copilul ajuns la pubertate, privind în oglindă, înţelege de ce imaginea sa se schimbă în ochii celor din jur. Se confruntă cu exigenţe noi, dar şi cu întrebări şi nelinişti, lumea i se descoperă în alte sisteme referenţiale. O schimbare de paradigmă despre care scrie şi Sfântul Pavel: „Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului” (1 Co 13, 11).

În societăţile moderne, vârsta adolescenţei este asociată cu perioada educaţiei şcolare din gimnaziu şi liceu. Acum şcoala oferă, în sprijinul familiei, susţinerea formativă şi instruirea noilor generaţii: cunoştinţele şi experienţele de la cursuri, laboratoare şi examene sunt fundamente pentru construirea personalităţii discipolilor, pregătitoare pentru viitoare responsabilităţi şi încercări.

Structura anului şcolar, cu cinci vacanţe între modulele de studiu, asigură perioade de odihnă şi de relaxare pentru adolescenţii din zilele noastre. Vacanţa de vară, vacanţa mare, rămâne totuşi perioada cea mai lungă în care obligaţiile şcolare trec în plan secund, iar exerciţiul libertăţii personale intră în acţiune, la adăpostul şi sub ocrotirea mediului familial. Criptat cu numere de cod la examene, pentru protecţia datelor personale, adolescentul se dezvăluie acum expansiv în grupurile de prieteni sau pe reţelele de socializare. E vârsta căutărilor, a întrebărilor cu şi fără răspuns, a definirii şi redefinirii unui fel de a fi, prin interacţiune cu cei mai mari şi cu cei mai mici, cu valorile şi non-valorile tranzitorii din societate.

De la sfârşit de iunie şi până la început de septembrie, programele cotidiene ale adolescenţilor sunt diverse şi seducătoare, în funcţie de posibilităţi şi mediu: de la munci agricole, alături de părinţi, la ţară, la jocurile video, navigare pe internet, călătorii în ţări îndepărtate, tabere tematice, lecturi şi filme de acţiune, întreceri sportive, evenimente muzicale și festivaluri supraaglomerate cu divertisment de ultimă modă. Generaţia Z a trecut spre vârsta tinereţii, cei din generaţia Alpha se îndreaptă cu paşi grăbiţi către întrebările adolescenţei. „Alte măști, aceeași piesă, alte guri, aceeași gamă”, ar spune Poetul. Şi totuşi, câte diferenţe! De la firul amintirilor adolescentului Ion Creangă la „Romanul adolescentului miop” al lui Mircea Eliade, la „Cireşarii” lui Constantin Chiriţă sau la problemele eroului dintr-un recent serial britanic de televiziune, intitulat chiar „Adolescenţă”...

E fascinant să fii adolescent în era inteligenţei artificiale, a nanotehnologiilor şi a proiectelor transumaniste. Dar, în acelaşi timp, e o mare încercare. Este şi un test permanent pentru noi, adolescenţii de altădată. A fi aproape de ei, a le respecta libertatea interioară, a deschide împreună drumuri către valorile credinţei şi umanismului creştin, către empatie şi dialog, nu poate reprezenta decât act de dăruire şi recunoştinţă pentru ceea ce şi noi am primit la vârsta lor. E un fel de a lucra după modelul divin, pentru că Dumnezeu, prin iubirea Sa, nu impune, ci propune.